Zona de Conservare Ngorongoro
O altă locație spectaculoasă în cadrul turului de safari o constituie Zona de Conservare Ngorongoro din Tanzania. Despre această zonă nu cunoșteam prea multe deoarece m-am concentrat mai mult pe crater, însă curând aveam să aflu câteva lucruri impresionante.
În drum spre Serengeti( ziua trei de safari ), am plecat din orășelul Karatu, ajungând în scurt timp la poarta de intrare în această zonă, situată la altitudine, toată zona fiind dens împădurită.
După îndeplinirea formalităților de acces( permis de intrare de care s-a ocupat șoferul nostru) și o scurtă informare în incinta de acces, am pornit mai departe.
Întreaga jumătate sudică a districtului Ngorongoro este desemnată zonă de conservare, fiind cunoscută sub numele de Zona de Conservare Ngorongoro (NCA), și este guvernată de agenția cunoscută Ngorongoro Conservation Area Authority (NCAA). Această zonă de conservare este singura de acest gen din Tanzania, celelalte zone protejate fiind de tipul rezervațiilor și parcurilor naționale.
Autoritatea agenției NCAA este unică, întrucât are autoritatea limitării locuirii umane în zona protejată, dar are și puterea limitării utilizării pământului, incluzând cultivarea plantelor și a păscutului animalelor ierbivore. Spre exemplu, în timp ce adăparea vitelor este permisă, locuirea umană și păscutul ierbivorelor sunt interzise în zona și în interiorul Craterului Ngorongoro, care este protejat de UNESCO fiind declarat în 1979 Patrimoniu Mondial (World Heritage Site) iar din anul 1981 este desemnată Rezervație de Biosferă. În zona de conservare din parcul natural (dar nu în craterul propriu-zis), guvernul tanzanian tolerează așezări Maasai, aceștia fiind în mare parte relocați în zona limitrofă.
Ngorongoro este un crater uriaș format prin prăbușirea pereților unui vulcan, situat în partea de sud a parcului Serengeti. Fundul craterului se află la altitudinea de 2.380 metri deasupra mării iar pereții marginali ai vulcanului se înalță cu încă 400 – 600 m, altitudinea vulcanului atingând astfel 3000 metri. Diametrul craterului oscilează între 17 și 21 de km, având o suprafață de 26.400 ha.
Prin altitudinea diferită a reliefului și dinamica curenților de aer din regiune s-a creat un climat foarte variat, pe înălțimi dominând o climă umedă formîndu-se deseori ceață, pe când în regiunile joase au loc diferențe mari de temperatură. După un drum în stare impecabilă și nu prea anevoios am ajuns la unul din punctele de belvedere cu panoramă atât asupra craterului cât și a unei părți din zona de conservare.
În jurul orei 10 am ajuns la unul din punctele de belvedere, la acea oră pe cer stăteau câțiva nori. În plus, o ceață densă plutea la mică înălțime. Magie!
Privind de sus, se dezvăluie ochilor ceea ce aveam să văd câteva zile mai tîrziu( când am coborât în crater): o vegetație abundentă și o mulțime de animale , deși de sus acestea se zăresc sub forma unor puncte, asemeni unei boabe de piper. Jos, culori calde, pastelate. Stratul cețos avea să se risipească după câteva zeci de minute așa că am surprins și câteva zone luminate de razele soarelui prin nori, asemeni unui proiector. Eram extrem de nerăbdătoare să cobor în crater, iar nerăbdarea și curiozitatea aveau să fie pe deplin răsplătite.
În zona de rezervație înaltă sunt păduri dese și verzi, o adevărată junglă populată masiv cu diferite specii de maimuțe, în mare parte babuini, și elefanți pe care i-am întâlnit de-a lungul traseului până la ieșirea din zona Ngorongoro. La altitudine mai mică am văzut și multe girafe.
Ghidul nostru ne-a spus că există și lei în zonă, chiar și jaguari, însă nu am avut șansa vederii nici unuia. La ieșirea din zona de conservare, peisajul s-a schimbat radical, zona colinară fiind lipsită de vegetație, iar mai apoi, coboară în altitudine, peisajul devenind de-a dreptul arid, fără apă și vegetație.
Craterul Ngorongoro
Cea mai importantă parte a parcului național Ngorongoro este craterul, pe lângă peisajul scăldat în culori pastelate, cuprinzând o populație numeroasă de animale.
Aici se îmbină safari-ul cu frumusețea peisajului, cu adevărat un mic colț de Paradis.
Cum a decurs aventura și ce am văzut aici.
De pe drumul ce face legătura cu Serengeti, se creează o cale de acces spre crater, destul de abruptă, dar accesibilă. După un scurt popas de reîmprospătare în clădirea punctului de acces, am început coborârea spre crater.
Din depărtare se vedeau culorile pastelate ale craterului, ordonate parcă în straturi. Diferite nuanțe de verde, galben, roșiatic până spre roz, albastru spre turcoaz. Când am ajuns jos în crater am văzut de aproape stratul vulcanic de culoare roșu cărămiziu, același strat fiind prezent și în împrejurimi, chiar și în orașul Karatu.
Craterul vulcanului Ngorongoro se întinde pe o suprafață de 250 de km./2 și s-a format în urmă cu 2-3 milioane de ani, prin erupția vulcanului cu același nume.
Un safari într-un loc plat mărginit de junglă și munți, poate părea plictisitor, dar acest safari a fost realmente spectaculos. Conviețuiesc aici turme nesfârșite de eland, zebre, antilope și alte mamifere, cu hipopotami masivi tolăniți pe malul apei la siestă, facoceri( pumba) scurmând în căutarea hranei.
Există și prădători aici, dar pe lei i-am văzut doar stând tolăniți în iarbă savurând căldura soarelui (cred că sunt cei mai leneși pe care i-am întâlnit). Ne-au ignorat total..
Pe o mică ridicătură, în iarba destul de înaltă am surprins și pisica-tigru, cu un design spectaculos. Am mai văzut șacali și hiene, de altfel aceștia fiind răspândiți în toate parcurile deoarece mănâncă resturi sau profită de neatenția altor prădători și le sustrag prada. Am zărit și un rinocer de la mare depărtare, ghidul nostru spunând că numărul acestora este în prezent sub 20 în crater, de aceea șansa de a fi văzut de aproape este extrem de redusă.
Craterul este un habitat ideal pentru numeroase specii de păsări, printre care berze, pelicani, struți, stârci kori, cocori-cu-coroană, ciugulitori-de-vite şi nenumărați flamingo inclusiv flamingo roz. Coloritul foarte frumos l-am văzut mai bine când și-au luat zborul un stol de flamingo.
Mergând pe fundul craterului, prin iarba înaltă de un verde deschis, din loc în loc apar grupuri mari de zebre. Cât de amuzante sunt și acestea! Apropo, zebrele sunt negre cu dungi albe sau albe cu dungi negre?
În zona mlăștinoasă, am găsit un grup mare de hipopotami, surprinzând chiar și un hipopotam gigantic ce face ,,taxi,, pentru specii de egrete.
Pe câmpia de tip savană am întâlnit și struți, dar și frumoasele păsări marabu ( crane ) pășind țanțoș.
La fel de mult m-a impresionat lumina din crater. Razele soarelui străluceau într-un gălbui estompat, vegetația și crestele din jur ofereau un decor discret de verde, pământul roșu era acoperit cu ierburi de o culoare incertă, galben-verzui, totul completat cu albastrul lacului Magadi cu apă sărată din crater în care se oglindea cerul senin dintr-o zi de august.
Postcard from Heaven.
Pe bună dreptate, Ngorongoro este considerată una dintre cele Șapte Minuni Naturale ale Africii, alături de reciful de corali de la Marea Roșie, Muntele Kilimanjaro sau Deșertul Sahara.
Amintiri de neuitat. Un loc în care m-aș întoarce cât mai curând! Surpriză la părăsirea craterului! Babuinii au luat cu asalt poarta de intrare oferind un spectacol pe cinste zeci de minute.
