Hinduismul a pătruns în arhipelagul indonezian de milenii, având o istorie bine conturată și face parte din patrimoniul său.
Implicit, hinduismul se regăsește și în insula Bali.
Locuitorii insulei sunt adepții hinduismului balinez, o formă formă distinctă de cult hindus recunoscută de guvern ca religie oficială, formă ce încorporează animismul local (credința că toate obiectele, locurile și creaturile posedă o esență spirituală distinctă, chiar Vishnu – al doilea zeu aparținând trinității hinduse având 10 încarnări divine: pește, broască țestoasă, porc mistreț, om-leu, pitic reprezentate sub formă de sculpturi sau basoreliefuri peste tot), închinarea strămoșilor (o practică foarte respectată de balinezi, prin ofrande, rugăciuni, festivaluri prin care se dă expresie datoriei filiale, a devotamentului și respectul și de a avea grijă de strămoși în viața lor de apoi, precum și de a le căuta îndrumarea pentru descendenții lor vii) sau ,,Pitru Paksha,, (folosirea calendarului lunisolar, iar cele mai multe date de festival sunt specificate folosind porțiunea lunară a calendarului).
Știm deja că există peste 10.000 de temple în Bali, iar fiecare sat are trei categorii principale de temple, sau ,, pura,, cum le spun balinezii, adică ,,spaţiu înconjurat de un zid,, cu funcţiuni bine stabilite în ritualurile balineze ce au loc pe tot parcursul anului.
Templele sunt situate în cele mai neașteptate locuri, cum sunt cele ridicate parțial pe apă, pe versanți sau chiar în junglă, înconjurate de o atmosferă liniştită, cu arhitectura deosebită și cu legende ce au trecut testul timpului.
Tarifele de intrare la templele vizitate de mine în 2023 au fost cuprinse între 15.000 rupii indoneziene și 75.000 rupii indoneziene.
Este bine ca înainte de a ajunge pe insulă să vă formați o idee despre ce veți vizita, astfel încât să folosiți la maxim timpul și să vedeți cât mai multe.
Trebuie să vă informați și care sunt condițiile de acces, programul de vizitare, tarife, dacă sunt lucrări de renovare ori festivaluri religioase care pot îngreuna vizitarea. De asemenea, pentru vizitarea oricărui templu (ca de altfel a oricărui lăcaș de cult) este nevoie de o îmbrăcăminte decentă, multe temple pun la dispoziție gratuit sarong pentru a te acoperi cu el, dar la fel de bine poți să îți cumperi unul de la multele tarabe dimprejur, și pe care îl poți păstra apoi ca amintire (preț modic 15.000 rupii indoneziene, adică aproximativ 4,5 ron).
Câteva impresii despre templele pe care le-am vizitat eu, lucruri interesante și cum a decurs vizita.
Pura Taman Ayun (sau Templul Grădinii Frumoase)
Așa cum îi spune și numele, atracția cea mai importantă a templului este grădina, deosebit de frumoasă. Înconjurată de apă, poduri, ziduri și fântâni, grădina este una dintre cele mai cunoscute din Bali. Nu e de mirare că acesta este locul suprem în care oamenii se îngrămădesc pentru a obține pace și liniște.
Pe lângă grădină, templul Taman Ayun are un complex format din patru secțiuni cu numeroase clădiri începând cu imensă poartă de la intrare, pavilioane, turnuri cu tobe, turnuri etajate reprezentând Muntele Meru din mitologia hindusă.
Este un templu regal, aparținând dinastiei Mengwi, iar grandoarea acestuia este pe măsura regalității. Templul a fost construit în 1634, fiind reconstruit și reconfigurat de-a lungul timpului.
Accesul în complex și implicit în curtea exterioară se face printr-o singură poartă, peste un iaz plin cu apă ce înconjoară templul. Următoarea curte este spectaculoasă prin spațiul verde îngrijit impecabil, cu diverși copaci și plante tropicale. Frangipani înfloriți parfumează întregul loc, pajiștea din curte fiind ninsă cu flori scuturate de adierea ușoară a vântului.
Curtea interioară este considerat cel mai sacru loc și este deschisă doar în timpul anumitor ceremonii, aici aflându-se altare dedicate diferiților zei, de diferite dimensiuni, construite din piatră, și cu diferite înălțimi, variind de la două niveluri până la unsprezece. Aceste sanctuare ridicate pe verticală, în etaje, sunt acoperite cu fâșii subțiri din cocotier și seamănă foarte mult cu acoperișurile din stuf de la noi din țară. Înălțimea acestor sanctuare reprezintă dovada importanței zeității căruia îi este destinat; cu cât este mai înalt și are mai multe etaje, cu atît zeitatea este mai puternică și mai importantă.
Templul a fost construit pentru a venera strămoșii divinizează ai dinastiei Mengwi, dar zeii hinduși sunt de asemenea onorați aici. Vulturul Garuda sau leul Barong, divinitate specifică hinduismului balinez se regăsesc aici.
Curtea interioară este la rândul ei înconjurată de un canal plin cu apă. Amprenta vremii și umiditatea a lăsat urme vizibile asupra construcțiilor, dându-le o aură și mai spectaculoasă.
Totul este cu adevărat impresionant.
Ceea ce face Templul Taman Ayun deosebit și unic în ceea ce privește arhitectura este modul în care apa face parte din designul său. Întregul complex al templului este înconjurat de canale sau șanțuri, atât în interior cât și în exterior.
Iazul ce înconjoară întregul complex dar și templul însuși, sunt parte integrantă a sistemului de împărțire a apei subak din zonă, despre care se spune că alimentează cu apă trei subak-uri din Regența Badung. Acesta este motivul pentru care Templul Taman Ayun a fost inclus pe lista patrimoniului mondial UNESCO alături de Ulun Danu Batur și Lacul Batur, ca elemente integrante ale irigației câmpurilor de orez din jur. Este catalogat drept „cel mai mare și mai impresionant edificiu arhitectural de acest tip de pe insulă,,.
În afara funcțiilor principale ale templului, locul este și o grădină plină de viață, plante colorate, statuete din piatră, un loc ideal pentru meditație sau chiar pentru o scurtă plimbare.
O aripă a complexului este rezervată galeriei de artă precum și unui teatru, care arată istoria templului Taman Ayun, așa cum este spusă de familia regală Mengwi. Trec prin clădirea ce expune galeria de artă unde se află o miniatură a complexului pentru a-mi face o idee și mai clară a modului cum este aranjat complexul, câteva picturi în acuarelă ce reprezintă templul sau diverse repere din cadrul complexului. Teatrul se afla în renovare, deci nu a putut fi vizitat la acel moment.
După galeria de artă mă întorc în curtea exterioară și trec pe lângă un wantilan, un pavilion deschis folosit în mod tradițional ca amfiteatru unde aveau loc lupte de cocoși, dar acum folosit mai mult pentru adunări și spectacole muzicale. Există câteva miniaturi ce reprezintă o luptă între cocoși și spectatorii ei. Azi aceste lupte se mai practică doar în cadrul câtorva temple, în rest fiind interzise.
Templul este deosebit de frumos, liniștit, fiind construit în plan drept este ușor accesibil, putând fi vizitat cam într-o oră și jumătate. Locația este în satul Mengwi, situat la jumătatea distanței dintre Ubud și coasta de sud-vest Kuta. Tarif de intrare 50.000 rupii indoneziene.
A fost unul dintre cele mai frumoase temple pe care le-am vizitat în Bali.
Pura Ulun Danu Beratan
Ploaia ne încurcă uneori planurile, dar de această dată s-a dovedit a fi un moment bun pentru o plimbare pe malul lacului Beratan.
Se spune că atunci când vine ploaia, așteaptă-te să urmeze o binecuvântare!
Printre ceața destul de densă și rafalele ploii tropicale (ceva obișnuit în Bali) am coborât pe malul lacului Beratan, în Bedugul, din nordul insulei Bali, unde se află Pura Ulun Danu, un templu important de pe insula Bali ce face parte din „Kahyangan Jagat” , cele 9 locuri sfinte ale insulei.
Construit în închinarea principalei trinității hinduse, Brahma-Vishnu-Shiva, complexul este folosit pentru ofrande și ceremonii dedicate zeiței balineze ale apei, lacului și râului, Dewi Danu. Templul este edificat parțial pe apa lacului Beratan și este înconjurat de munți, Ulun Danu traducându-se prin „capul lacului”, care reflectă nu numai locația templului, ci și importanța și scopul principal al acestuia.
Un fapt absolut explicabil deoarece lacul joacă un rol important în alimentarea cu apă a zonei limitrofe și a unei bune părți din insulă.
Accesul în incintă se taxează cu 75.000 rupii indoneziene. În față, se află o curte imensă cu diverse plante, spațiu verde și alei pietruite. Deși era o zi ploioasă am nimerit la o oră foarte aglomerată, cu tot teritoriul vas de care se bucură templul locul pare un furnicar. Apuc totuși să fac o poză la poarta despicată de la intrarea în curtea principală a templului. Un complex de clădiri aliniate, nu prea mari, te îndreaptă spre malul lacului. Printre ferestrele de ceață apuc să zăresc malul celălalt al lacului. O vreme de noiembrie aidoma ca la noi. Dau înconjur pe malul lacului clădirile cu cuprind diverse altare, și văd în ansamblu punctul central al templului, partea construită pe apă.
Turnurile tip pagodă fac din acest loc unul aparte, cel mai înalt fiind dedicat lui Vishnu, având nu mai puțin de 11 etaje. Trec pe lângă ansamblul personajelor mitologice și ajung aproape de turnul pagodă, remarc cât de frumos este împodobit la bază și culorile vii folosite la desen, culori ce rivalizează cu ale florilor ce îl înconjoară.
Un tablou frumos se crează prin reflecția turnului în apa lacului, de o culoare indecisă în acea zi. Așadar, în această zi ploaia a completat și a adus mai mult mister unui simbol, iconic aș spune, pentru ceea ce înseamnă Bali. Dar și multe binecuvântări.
Peste tot se găsesc multe flori. Există un punct de unde se pot face călătorii pe apă, din păcate în acea zi totul a fost sistat din cauza vermii ploioase și a ceții dense.
Lângă complexul templului există amenajat un loc unde se pot face fotografii cu diverse animăluțe sau aranjamente specifice, numai bune pentru amintiri de luat acasă.
Mă întorc în curtea exterioară și trec pe lângă un pomelo încărcat, flori de hibiscus extrem de vii, margarete uriașe. Remarc stupa budistă situată în afara zonei principale a complexului Templului Ulun Danu Beratan. Această stupă este un mic lăcaș de cult pentru budiști iar existența sa este destul de unică și interesantă având în vedere locația sa în imediată apropiere a locurilor de cult aparținând hindușilor, fapt ce semnifică armonia religioasă.
Templul Ulun Danu este situat strategic pe malul lacului Beratan din Bedugul, centrul Bali, legand nordul de sudul insulei. Datorită importanței lacului Beratan ca sursă principală de irigare în centrul insulei, Ulun Danu a fost inclus de UNESCO în patrimoniul mondial, alături de Templul Taman Ayun, ca parte integrantă a sistemului de irigare a câmpurilor de orez, atât de cunoscute.
Ulun Danu este printre cele mai frumoase și armonioase locuri pe care le-am văzut în Bali, ce merită vizitat indiferent de vreme.
Templul Pura Tirta Empul
Templul hindus Pura Tirta Empul datează din anul 926, este situat în orașul Manukaya, spre mijlocul insulei Bali.
După ce am plătit taxa intrare (50.000 rupii indoneziene) intru în curtea templului, destul de aglomerat arhitectural, sunt multe construcții pe o suprafață mică.
Dar locul este aglomerat și datorită faptului că locul este frecventat atât de turiști cât mai ales de balinezi care vin aici pentru pentru ritualul de purificare practicat aici, anume, îmbăierea în apa sfântă din cadrul templului Templul este unul din cele mai cunoscute din Bali, deoarece aici se practică îmbăierea în ape sfinte, considerată vindecătoare și purificatoare. De altfel,, tirta empul,, se traduce ,, izvor sfânt,,, iar ,,pura,, înseamnă templu.
Prima curte nu este prea spectaculoasă, sunt câteva altare pentru ofrande, iar apoi mă îndrept spre curtea alăturată ce cuprinde un mic lac cu pești viu colorați și statui cu diverse reprezentări mitologice, nelipsite din orice templu hindus. Un loc mult mai frumos, liniștit.
Curtea centrală cuprinde bazinele de îmbăiere. Pentru ritualul de purificare trebuie să îmbraci o ținută specifică, iar îmbăierea se face sub îndrumarea călugărilor, bazinele de îmbăiere având diverse semnificații. Frumos aliniați, balinezi sau nu, intră pe rând în bazinul cu apă, poziționându-se la una din gurile prin care se revarsă apa considerată sfântă. Nu știu cât de benefic este întregul ritual pentru cei care nu sunt hinduși, însă pentru hindușii balinezi este extrem de important acest ritual, ei considerând că le vindecă aura și sufletul. Mă mulțumesc cu privitul.
Istoria templului are la bază o legendă ce vorbește despre bătălia dintre un rege magician și regele principal al zeilor, practic o bătălie dintre bine și rău.
Acest templu este dedicat lui Vishnu, unul din zeii principali din religia hindusă. Asociat conservării și protecției, Vishnu este al doilea zeu aparținând trinității hinduse și are 10 încarnări divine :pește, broască țestoasă, porc mistreț, om-leu, pitic.
Balinezii de religie hindusă sărbătoresc moartea regelui magician la fiecare 210 zile. Această sărbătoare este cunoscută sub numele de Galungan, unde virtutea triumfă asupra răului. Galungan marchează începutul celor mai importante ceremonii în care spiritele ancestrale vizitează pământul iar rudele trebuie să fie ospitaliere cu rugăciuni și ofrande. În această perioadă pe străzi se montează stâlpi uriași de bambus ancorați pe marginile drumurilor, cu diferite decorațiuni din flori.
Tot în curtea centrală stau frumos aliniate mai multe statui din piatră cu personaje mitologice, statui de dimensiuni destul de impresionante. Curtea interioară a templului nu este accesibilă vizitării, fiind loc sacru destinat doar practicanților hinduismului.
Templul este pus pe lista majorității tururilor organizate pentru turiști, fapt pentru care locul mi s-a părut mai mult turistic decât spiritual, un loc interesant pentru povesta sa și ritualul de purificare prin îmbăiere practicat continuu.
Templul se bucură de unele detalii arhitecturale pe care am apucat să le aprofundez în timpul petrecut în acel loc( puțin peste o oră ). Plec cu amintiri frumoase, cu noi cunoștințe despre spiritualitatea insulei și cu un tonus mai bun.
Pura Luhur Uluwatu
Între cer și mare-Templul Uluwatu
Religia tradițională este o parte majoră a vieții în Bali. Templele balineze sunt simboluri ale religiei balineze şi locuri sacre pentru localnici. Iar arhitectura și structura acestor temple sunt construite după reguli stricte şi sunt atât de impresionante încât nu poţi decât să rămâi profund impresionant în faţa acestor minuni religioase şi arhitecturale.
Pura Luhur Uluwatu, se află într-un loc impresionant, la marginea unei stânci foarte abrupte, cu o înălţime de aproximativ 70 m deasupra nivelului mării. Se spune că este de natură divină, această stâncă fiind parte din barca pietrificată a zeiței apei a hindușilor balinezi, pe nume Dewi Danu, și care este una dintre cele două zeități supreme din tradiția balineză.
Templul este situat în Uluwatu, sud – vestul extrem al insulei Bali, locul fiind căutat, pe lângă unicitatea arhitecturală, și pentru a privi apusul și pentru a asista la dansul Kecak, ce are loc seara, în amfiteatrul deschis de pe marginea mării.
Intrarea se taxează cu 15.000 rupii indoneziene( aproximativ 4,5 ron) și primești un sarong pentru a te înfășura în timpul vizitării. Am ajuns destul de târziu, practic la începutul apusului, și fiind o zi senină mulți au venit pentru admirarea apusului. Mi se pare extrem de aglomerat, intru în mulțime și vrând-nevrând, mă deplasez în aceeași direcție: malul oceanului.
Există multe avertizări în privința maimuțelor, macaci ce sălășluiesc în copacii înalți de pe margine și chiar în zona templului, acestea profitând de neatenția sau curiozitatea vizitatorilor pentru a sustrage diverse lucruri: telefoane, pălării, ochelari, chiar și sticle cu apă. Poate datorită aglomerației sau a lăsării întunericului nu am apucat să văd decât câteva exemplare mai curajoase prin tufișurile de pe margine aleilor, fără a avea parte de alte experiențe.
Pe malul oceanului există un fel de faleză la înălțime, unde observ în partea dreaptă vîrful unui altar din templul Uluwatu, cocoțat într-adevăr la capătul unei stânci înălte. Nu am timp prea mult de admirat peisajul deoarece am plătit deja intrarea la dansul Kecak (despre care am povestit în articolul Bali-cultural). Între timp soarele aproape a apus, iar la finalul reprezentației dansatorilor era deja întuneric, așa că nu am văzut mare lucru. La ieșire aceeași aglomerație, las sarongul la ieșire și merg spre mașina închiriată.
Noroc că m-a așteptat la ieșire șoferul meu, Gus Gelantik, altfel aș fi avut nevoie de ceva timp să reperez mașina dânsului în parcarea din apropiere, tixită de astfel de autovehicule și de lume.
Deși este mai mult un loc turistic, templul face parte din „Kahyangan Jagat” (cele 9 locuri sfinte ale insulei) fiind ceva divin în acest loc. Ceva între cer și mare. Însă, pentru a privi apusul soare nu cred că merită, deoarece sunt o mulțime de astfel de locuri pe partea de vest, unde te poți bucura în liniște de priveliște și poți admira chiar și cerul înstelat.
Tanah Lot- legenda ce rezistă vremii și vremurilor
Înconjurată de apele Oceanului Indian, pe insula Bali există mai multe temple dedicate zeităților mării. Foarte interesantă este răspândirea acestor temple pe coasta de sud-vest, unde fiecare templu se bucură de vederea celuilalt.
Templul Tanah Lot a fost construit și a făcut parte din mitologia balineză de secole, fiind unul dintre cele șapte temple marine de pe coasta balineză, fiind dedicat Zeului Mării (Dewa Baruna sau Bhatara Segara).
Accesul la templu este foarte ușor, deoarece există o cale rutieră bine pusă la punct, iar templul este situat în orașul Beraban, în sud-vestul insulei. Chiar la sosire văd multe tarabe (este un fel de piață) cu suveniruri și fructe, semn că locul este frecventat de turiști. Un furnicar de oameni printre care se strecoară câțiva maidanezi (mmm… cam fioroși). Taxa de intrare pe măsură, 60.000 rupii indoneziene plus 5.000 rupii pentru parcare( sumă măricică comparativ cu alte locuri). Dar să nu tragem concluzii premature!
Intrarea în zona templului este foarte mare, există mai multe candi-bentar(porți despicate) un parc măricel, frumos și bine îngrijit. Datorită amplasării templului, mulți vizitatori vin pentru a admira spectacolul cerului la apus, presupun deci că acesta era motivul aglomerării în care am fost prinsă la acel moment.
Templul Tanah Lot, care înseamnă de altfel „pământ în mare,, este construit pe o stâncă mare din larg, modelată continuu de mareea oceanului. Și accesul la acesta depinde tot de Ocean, mai precis de momentul fluxului și al refluxului. Fiind reflux, am putut să merg pe jos până la baza stâncii pe care se află templul, dar urcarea nu este permisă decât călugărilor. Faptul că am ajuns până acolo a fost de altfel suficient, peisajul este foarte frumos, dar pe jos este extrem de alunecos( atenție maximă la încălțăminte ).
Ce este interesant la acest templu pe lângă locul în care este ridicat?
Legenda templului spune că liderul hindus, Danghyang Nirartha, călătorind de-a lungul coastei de sud a insulei Bali a observat stânca pe care se află templul și a oprit aici pentru a înopta. După ce a interacționat cu pescarii și localnicii care i-au oferit câteva daruri, i-a sfătuit să ridice acolo un templu deoarece locul este sfânt. Pentru a proteja templul de spiritele rele, același lider a creat din centura din pânză înfășurată în jurul taliei un imens șarpe veninos.
Templul a fost ridicat pe acea stâncă, rezistând intemperiilor și naturii de secole, iar la baza stâncii există și azi șerpi de mare veninoși care își fac în continuare rolul de ,,paznici,, ai templului. Și da, spiritele rele nu au acces.
Locul a devenit astăzi unul dintre cele mai vizitate și fotografiate temple marine din Bali, în perimetrul templului regăsindu-se elementele arhitecturale și religioase balineze, și binecunoscutele porți despicate din piatră, cu vedere la Ocean. Imaginea templului cocoțat sus pe stâncă, cu fața spre Ocean, valurile care se prăbușesc dedesubt și culorile dramatice ale cerului amurg drept fundal, luminate de soarele care dispare încet după norii de ploaie, va rămâne pentru totdeauna în inima mea.
Locul în care este situat templul se deschide spre Oceanul Indian, ale cărui ape, datorită norilor de ploaie de la acel moment, au căpătat culoarea argintului. Uit pentru un moment de puhoiul de turiști și vânzători ce te duce cu gândul la un obiectiv turistic, lăsându-mă prinsă de vraja legendei și binecuvântarea locului.
Bali este cu adevărat fascinant!
Pura Batu Bolong
La mică distanță de Tanah Lot se află templul Batu Bolong. Deși cele două temple au accesul și terenul exterior comun, fiecare are particularitatea și frumusețea sa. Biletul de acces la Tanah Lot cuprinde și vizitarea acestui loc.
Nu știam nimic despre acest loc, deoarece mă centrasem pe Tanah Lot, dar aveam să fiu plăcut surprinsă de acest templu, care acum se numără printre favoritele mele.
Remarc stânca cu gaură prin care trece apa Oceanului, la extremitatea stâncii fiind construit templul propriu-zis. De altfel, locul în care este construit, dar mai ales forma stâncii dau numele templului Batu Bolong „templu construit pe vârful unei stânci cu o gaură mare”.
În acest loc se află prima parte a templului, un loc la fel de spectaculos ca și cel în care se află Tanah Lot. Gaura din stâncă este modelată de valurile oceanului ce se sparg încet de țărmul abrupt, șefuit în stâncă.
Cea de-a doua clădire a templului se află tot la extremitatea unei stânci, nu la fel de spectaculoasă, dar mai accesibilă, fiind situată la capătul unei alei ce merge pe lângă coastă.
Și despre acest templu circulă o legendă care povestește că în antichitate, templul era folosit pentru sacrificii, aici erau sacrificate fecioare care apoi erau aruncate în mare. Cât adevăr și cât mit este nu vom putea ști. Dar legenda încă trăiește cu credincioșii hinduși care vizitează templul zilnic, aducând fructe și flori la altare.
Oricum, templul cocoțat pe frumoasa stâncă cu gaură deasupra apei oceanului, creează o priveliște aparte ce rivalizează la propriu cu a templului Tanah Lot. Un loc pentru suflet, mai puțin turistic.
Cum stânca înaintează în mare, ai și o vedere panoramică asupra plajei din Senggigi, situată în partea dreaptă, iar atunci când cerul este senin înțeleg că se vede și Muntele Agung. Și poți să asculți ce spun valurile.
Dacă privești atent acest templu și asculți valurile ce trec pe sub el, te convingi că marea, asemeni Divinității, nu cunoaște limite, nu face concesii. Ne-a dat totul și ne poate lua totul.
Pura Agung Lempuyang
Gates of Heaven
Unul din cele mai cunoscute și vizitate locuri din Bali este acest templu hindus de pe versantul Muntelui Lempuyang din Karangasem, din estul insulei.
Cum acest loc a fost trecut pe lista mea de văzut de multă vreme, abia așteptam să ajung în acel loc.
Drumul spre acest loc a fost destul de lung dar a fost o adevărată încântare deoarece am trecut prin centrul insulei unde este acea viață rurală bogată, cu peisaje de neuitat.
Acest templu se află la altitudine, o parte fiind parcursă cu van-uri iar o parte pe jos (sau pentru doritori, cărat în spatele unui localnic, pe scuter).
Așasar, după ce am ajuns în parcarea de la baza templului am urcat într-unul din van-urile complexului(cu plata unei taxe modice de 22.500 rupii) și am început urcarea. Drumul destul de abrupt și șerpuit îți oferă imaginea peisajului văzut de la înălțime, din diferite unghiuri. După circa 10 minute am ajuns sus, unde este intrarea în templu, și am primit odată cu biletul de intrare( 55.000 rupii indoneziene) un număr tipărit precum și un sarong pe care îl înfășor în jurul taliei.Acum urmează partea cea mai grea: urcarea spre templu pe o pantă extrem de abruptă, nu foarte lungă, dar foarte solicitantă fizic.
De aceea, persoanele care cu dificultăți de mobilitate și de respirație vor trebuie să se gândească dacă pot să facă acest efort fizic înainte de a ajunge în zonă. În urcare, văd de-a lungul pantei diverse tarabe cu fructe și răcoritoare, dar și peisajele dimprejur, de la înălțime. Ajung la templu unde se mai verifică odată biletul de acces și numărul primit la intrare, număr ce indică ordinea în care poți să te pozezi în fața porții templului.
Aflu că este un timp de așteptare la acel moment de circa 2 ore, până la 2 ore și jumătate chiar. Așa că mă orientez ce ar trebui să fac în timpul acesta.
Decid să vizitez partea de jos a templului, practic prima curte exterioară formată dintr-un mic platou acoperit cu verdeață, de unde se vede poarta despicată a templului la care se poate ajunge pe scări, dar este tot timpul ocupată pentru ședințele foto de jos sau de sus.
Curtea a doua a templului este pavată cu piată fiind înconjurată de ziduri destul de înalte, ca întregul complex de altfel, iar în opinia mea, frumusețea locului este dată de intrarea în templul propriu zis, cu cele trei portaluri paduraksa. Intrarea din stânga este folosită pentru acces, în timp ce intrarea din dreapta este folosită pentru ieșire. Ușa centrală este de obicei închisă și este deschisă doar în timpul festivalului principal al templului, fiind locul unde obiectele sacre, moștenirea și ofrandele ar putea trece în timpul festivalului. Toate cele trei rânduri de scări din piatră care duc la portalurile paduraksa sunt flancate de figuri mitice ale șarpelui păzitor Naga( ființă mitică a hinduismului). Sculpturi inspirate de epopeea lui Mahabharata, punctează peisajul urcării scărilor. La nivelul cel mai de sus dintre acestea se află statuia lui Krishna, forma lumească a lui Vishnu. Sanctul cel mai sus este și cea mai sacră curte a templului balinez, destinată exclusiv practicanților religioși iar vizitatorii nu au acces.
De la înălțimea acestei intrări, panorama asupra vulcanului Agung situat în fața versantului Lempuyang este mult mai spectaculoasă, iar atunci când cerul este senin privirea cuprinde toată așezarea de la baza muntelui, jungla și terasele verzi.
Acest templu face parte din complexul de temple de pe versantul muntelui Lempuyang, unul dintre cele șase cele mai sfinte lăcașuri de cult din Bali denumite ,,Sad Kahyangan Jagad,,.
Ce atrage sutele de vizitatori zilnic în acest loc?
Atunci când căutăm informații despre Bali vedem imagini cu acele porți despicate, iar poarta despicată a templului Pura Agung Lempuyang este cea mai fotografiată și distribuită de internauți pe rețelele sociale. A ajuns practic un simbol dar și o dovadă că ai fost în Bali.
Candi bentar sau ,,poarta divizată,, este o poartă de intrare clasică cu o structură asemănătoare unui templu hindus, dar împărțită perfect în două pentru a crea un pasaj în centru cu rol de trecere. Spre deosebire de forma foarte ornamentată și decorul fețelor principale, cele două suprafețe interioare sunt întotdeauna lăsate drept și neornamentate, ca și cum structura ar fi fost tăiată pe mijloc. În mod obișnuit, această poartă divizată se găsește la intrarea în complexe religioase pentru a delimita zonele sacre, dar o regăsim frecvent și la intrarea în palate, orașe, cimitire, de fapt cam peste tot, fiind o trăsătură integrantă a arhitecturii balineze.
Iar pozele cu poarta divizată a Templului Lempuyang, te face să crezi că în spate nu mai există nimic, doar cerul. Sau poate Raiul.
Ce se află de fapt în spatele acestei imagini?
Templul este situat la altitudine, iar arhitectura lui este în trepte, poarta despicată fiind situată la partea de jos a versantului, la intrarea în curtea exterioară a templului. În zilele senine, prin această poartă se poate vedea în depărtare vârful vulcanului Agung, cu aglomerarea de nori deasupra, dând iluzia că nu mai există nimic altceva după această poartă. De aceea, această poartă a primit și numele de Gates of Heaven. Un ,, truc,, creat de natură și însușit de un fotograf iscusit.
Pe lângă fotografia ce va aminti peste ani că ai fost la ,,poarta Raiului ,, templul Pura Agung Lempuyang, este un loc plin de sacralitate, unde poți simți energia Universului, un loc unde chiar și pentru o clipă ai crede că ești în paradis. Și niciun paradis nu e mai frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său( în ciuda propagandei turistice excesive ce m-a prins( inevitabil) și pe mine).
Desigur, în Bali sunt multe temple ce pot fi vizitate, unele merită iar unele au mare parte scop turistic, însă spiritualitatea insulei poate fi văzută, simțită și trăită în stare comprimată la oricare din templele pe care le veți vizita.
