Cineva spunea că dacă vrei să prinzi rădăcini îți trebuie pământ bun. Pământ de calitate, solid. Gras. Numai așa vei supraviețui vântului puternic, săgeților arzătoare ale soarelui, norilor secătuiți de apă, gerului aprig din iarnă.
De ce nu cresc copaci în deșert? De ce nu cresc copaci în ocean? Sau la Poli, ori pe crestele munților ce aproape ating cerul? Pentru orice ființă vie dezvoltarea pleacă de la rădăcini. Iar noi oamenii nu facem excepție. Rădăcina noastră ne este scrisă în ADN. Un pământ rău nu va primi rădăcini, iar de le va primi, le va crește rău. Mici, betege. Anormale.
Îți trebuie pământ bun ca să prinzi rădăcini. Căldură, iubire, apreciere. Un suflet mare care îți va da libertate totală. Îți va da aripi și te va învăța să zbori. Și un loc în care poți să te întorci oricând, care te va ierta și înțelege necondiționat. Ce e scris însă în ADN-ul nostru, ne va însoți toată viața. O lecție eternă ce o vom repeta mereu și mereu.
