După experimentarea ,, la sol,, a teritoriului ce reprezintă Cappadocia, a venit rândul experienței din aer, cum altfel, decât cu balonul cu aer cald.
Călătoria cu balonul cu aer cald este un ,,must have,, pentru toți care vizitează Cappadocia, fără a mai spune că majoritatea celor care vin în regiune o fac pentru această experiență. Și merită din plin, cel puțin o dată în viață.
Am așteptat cu multă nerăbdare această călătorie, și a fost exact așa cum mi-am dorit, plină de emoții : un amestec de bucurie, curiozitate, adrenalină, libertate.
Senzația de desprindere de la sol, apoi senzația de zbor, de plutire a ajuns să îmi placă foarte mult.
Pentru că nu am nici o problemă cu înălțimea, am stat liniștită peste balustradă, bucurându-mă de Cappadocia în toată splendoarea ei.
Dar până la povestea zborului propriu zis, câteva cuvinte despre ce ar trebui făcut și ce este important să știut pentru a te bucura din plin de o astfel de experiență.
Eu am fost cu tur organizat, cu un ghid pe nume Anna, dar fie că mergeți organizat, fie pe cont propriu, este bine să vă informați din timp asupra condițiilor meteorologice cât și a posibilităților de zbor.
Există o multitudine de companii care oferă zbor cu balonul, trebuie însă să fiți atenți la recenziile serviciilor oferite, la prețurile practicate, precum și dacă sunt returnabili banii în cazul anulării zborului. Și foarte important, de verificat dacă sunt companii autorizate iar pilotul deține atestat de zbor.
În general, toate companiile organizatoare asigură transfer de la locul de cazare la cel de decolare precum și retur, dar trebuie lămurit acest lucru înainte de rezervarea propriu-zisă.
Este bine ( dacă nu chiar obligatoriu) să rezervați zborul cu balonul imediat ce ați ajuns în Cappadocia, deoarece există zile în care nici un balon nu se ridică de la sol din cauza condițiilor meteo, astfel veți avea șansa de a prinde un zbor în următoarele zile.
Prețurile variază în funcție de tipul de balon și servicii oferite, în medie un zbor fiind de 150-200 euro, cu pachet complet( transfer, asigurare proprie, un souvenir, apă, cafea, gustare, pahar de șampanie la aterizare), dar există și zboruri mai scumpe, cu un număr restrâns de pasageri( dacă se dorește ceva intim și exclusiv), sau foarte ieftine ( 100 euro/persoană, dacă se achiziționează ,,last minute,, cu câteva ore înaintea zborului sau chiar la locul de decolare). Evident, că prețul se poate negocia, totul ține de timp și de cât de mult vă doriți acest lucru.
Sezonul de zbor cu balonul cu aer cald Cappadocia este tot timpul anului, dar perioada cu cele mai mari șanse de zbor se întinde din aprilie până în noiembrie.
În privința limitei de vârstă, copii sub 6 ani nu pot să urce în balon, iar cei sub 16 ani trebuie însoțiți de un adult.
Am înțeles că unele companii acceptă și copii în nacelă, cu condiția respectării regulilor și instrucțiunilor și să fie suficienți de înalți să vadă lejer peste marginea coșului. Dar pentru că nu există o limită oficială a înălțimii, este bine să întrebați înainte de rezervare acest lucru. Același lucru este valabil și pentru femeile însărcinate.
Pentru ca baloanele să se ridice, este nevoie de calm atmosferic, iar vântul nu trebuie să depășească 10 km/h. Din cauza zilelor în care nu se zboară, prețul rezervărilor crește, cererea pentru următoarele zile devenind mult mai mare. În plus, este bine să rezervați zborul cât mai din timp, în cazul anulării având alte zile la dispoziție.
Mai trebuie știut că baloanele zboară doar dimineața, la răsărit, în jurul orei 5, când aerul este mai rece și facilitează plutirea optimă a balonului. În aceste condiții, trezirea va fi în jurul orei 3, sau 3.30.
Pe cer se ridică aproximativ 100 de baloane în prima tură, în jurul oei 5.30, urmate de cel puțin 50 la jumătate de oră distanță. Atmosfera e minunată, credeți-mă!
Despre cum ar trebui să te îmbraci pentru zborul cu balonul, trebuie ținut cont de anotimp, dar în Cappadocia, bine de știut că și pe timp de vară, nopțile și diminețile sunt răcoroase( pot fi în jur de 10 grade C). Este neaparat nevoie de încălțăminte comodă și cît mai ușoară, cu talpă dreaptă, fără tocuri, dar poți să stai și desculț în nacelă, fiind destul de comod. Un hanorac, polar sau pulover peste hainele obișnuite din sezon este binevenit, iar dacă nu este nevoie, poți să îl dai jos.
Bagaje mari, gen rucsac sau chiar poșete extra-largi vor fi lăsate în custodia organizatorilor, deoarece locul în nacelă este destul de mic, deci e bine venită o mică borsetă pentru lucruri de valoare, cameră foto, telefon.
Unele companii solicită la înscriere și greutatea pasagerului, iar unele doar dacă persoana depășește 100 kg.
Bineînțeles, pentru poze trebuie un telefon performant, o cameră foto sau chiar video, iar majoritatea companiilor au comere de filmat montate pe balon care captează imagini 360 °, stocate pe un memory stick, oferit contra-cost la aterizare.
Dimensiunea nacelei variază, sunt unele mici cu 8 locuri, unele cu 20 locuri sau chiar cu 26 de locuri. În cele mai mari există avantajul de a călători cu oameni din toată lumea și practic de a împărtăși experiența cu necunoscuți.
Ca sfat, deoarece nacela este compartimentată, locul cel mai bun pentru observație este cel de pe colț( și dacă nu ai ,,rău de înălțime,, ), iar dacă stai chiar pe marginea compartimentului ai perspectiva largă, față de cei care stau în mijloc care văd într-o singură direcție. Mai mult, dacă ești mai scund de statură riști să nu vezi mare lucru. În plus, cei care stau în mijloc, au deasupra capului arzătorul, deci este și un loc mai cald.
Altitudinea variază în funcție de relieful traversat, deasupra văilor coboară destul de jos pentru a putea admira peisajul geo-morfologic cât mai bine și a observa detaliile.
Balonul este dirijat de un pilot atestat și zborul este destul de sigur, mai mult ține de condițiile meteo decât de îndemânarea pilotului. La decolare se efectuează un mic instructaj al pasagerilor, cu regulile din timpul zborului și poziția la aterizare, în cazul meu nefiind nevoie de această poziție deoarece aterizarea a fost lină, pe un câmp, direct pe platforma camionetei cu care a fost transportat balonul.
Ședință foto se poate face la decolarea balonului, dar dacă se dorește închirierea de fotograf ( și a rochiei lungi aferente!) trebuie stabilit din timp, pentru că balonul nu te așteaptă, cel mai bine este să se facă poze în altă zi, sau de la unul din punctele de belvedere din zona de zbor ori a terasei hotelurilor( cele mai cunoscute fiind cele din Göreme și Uchișar ). Mai există și varianta de a merge în safari dimineața la răsărit, cu jeep-uri, care urmează practic traseul baloanelor, având multiple locuri în care se pot face poze de genul celor încărcate pe rețelele sociale.
Majoritatea celor care merg în Cappadocia doar pentru zborul cu balonul, se vor caza în Göreme, deoarece fotografiile de pe tot internetul sunt de obicei de pe terasele hotelurilor sau de la punctele de belvedere de la marginea localității.
Despre cum a fost experiența mea.
Plină de entuziasm m-am trezit la ora 3.30 a.m., fiind puțin îngrijorată din cauza vremii, fiind prognozată ploaie, dar a fost doar puțin nor. Am ajuns la locul de decolare în jurul orei 4.20, loc situat la circa 10 minute de cazarea mea, am așteptat în microbus confirmarea zborului până după ora 5, deoarece condițiile meteo trebuie să fie optime.
A venit în sfârșit momentul mult așteptat. Pe platoul de decolare a început agitația, tot mai multe baloane se pregăteau de zbor. Balonul cu care urma să zbor a fost adus pe o platformă, a început umflarea lui, inițial cu aer făcut de un venitlator, apoi cu aer cald produs de o butelie cu gaz. Am fost facinată de aceste pregătiri și m-am bucurat ca un copil de tot ce vedeam. După ce a fost pregătit balonul, a urmat instructajul, am urcat în nacelă unde am ocupat locul din colțul nacelei pentru vizibilitate maximă, iar cuprinsă de emoția momentului, nici nu am sesizat când a început urcarea. Desprinderea de la sol a fost foarte lină, iar ușor, ușor, privirea începea să cuprindă o panoramă minunată : fantasticul relief din Cappadocia cu ale ei ,,coșuri de zâne,, răsăritul timid al soarelui dar și multitudinea de culori ale celor 100 de baloane ce se înălțau spre cer ( de fapt peste 100 ).
Din când în când, pilotul întețea focul, dirijând practic înălțimea și direcția balonului. Pot doar să spun că toți eram muți de uimire, iar privirea mea nu se mai sătura de peisajul Cappadociei văzut de sus. Satele păreau mici furnicare, iar pe drumurile de legătură am observat multitudinea de camionete care urmăreau practic baloanele pentru locul de aterizare.
Nici nu am simțit cu a trecut timpul, oricum mi s-a părut că a trecut foarte repede, doar când m-am uitat la ceas am văzut că trecuse o oră și 10 minute de la decolare.
A urmat aterizarea, care a fost foarte lină, pe un câmp din apropierea satului Cavușin, direct pe platforma camionului cu care este transportat balonul.
Ni s-a oferit de către organizatori un pahar de șampanie, o diplomă ce atesta zborul cu data și numele pilotului, și a urmat poza de grup. Amintiri de neuitat!
