Nimic nu este mai dulce ca o ceașcă de cafea amară!
Cât adevăr! Pare paradoxal, dar totuși adevărat. Cunoaștem cu toții că atât dulcele cât și amarul sunt responsabilitatea sistemului senzorial cu care ne-a înzestrat natura.
Cortexul gustativ este responsabil de percepția gustului. Cunoaștem de asemenea că suntem diferiți, de aceea percepem diferit gustul. Pentru unii, dulcele e prioritar, nu concep viața fără el. Pentru alții, amarul le creionează viața.
Avem nevoie atât de dulce cât și de amar, fără unul nu am percepe cu adevărat lipsa celuilalt. La fel este și viața: fără rău nu am prețui binele, fără bine, am cunoaște doar puterea răului. Binele și răul trăiesc în interdependență, aidoma dulcelui-amar. Fac parte din viața cotidiană, din noi. Binele și răul trăiesc în noi, însă calea lor, noi o alegem.
Am trăit cu toții zile mai puțin bune, în care simțim că nimic nu este așa cum ne dorim. Ne luptăm pentru a ne fi bine, dar și a fi bine altora. Iar binele apare, într-un final, exact ca o ceașca de cafea amară, aburindă, îmbătându-ne cu dulceața ei! Fii bine cu tine pentru a fi bine cu ceilalți!