Unele dintre cele mai cunoscute vestigii antice se află concentrate în regiunea Luxor( Teba ), un orășel aflat în mijlocul Egiptului, pe malul Nilului.
Luxorul se află la aproximativ 300 km. de Hurghada, iar plecarea de la resort a avut loc la 3,30, un lucru bun deoarece am ajuns în Deșertul de Est la răsărit, în jurul orei 6, admirînd un peisaj minunat creat de soarele trezit la viață.
Pentru excursia de o zi am plătit 80 USD, în care am avut inclus transport, intrarea la obiective și masa de prânz.
Drumul spre Luxor străbate Deșertul de Est, un peisaj arid dar specaculos, drumul în stare foarte bună, iar ghidul însoțitor, un egiptean carismatic ce vorbea destul de bine limba română.
Pe drum există mai multe opriri la filtrele de poliție, așa cum este peste tot în Egipt, controale de rutină, dar fără incidente, și o oprire la un popas pentru micul dejun luat la pachet din hotel și o cafea. Din nou la drum.
Peisajul deșertic se schimbă odată cu ajungerea în zona Nilului, orășelul Qena, unde se află zona fertilă a Egiptului, cu întinse culturi de trestie de zahăr, porumb, legume. Localnici mergînd la muncă, unii aflați de câmp la răcoarea dimineții, lucrând rudimentar, la fel de mii de ani. Însă viața rurală am văzut-o doar din autocar, poate altădată o să pot să văd din aproape viața acestora.
Am ajuns în orașul Luxor, construit pe ruinele anticei Teba, fostă capitală a Egiptului Antic, întretăiat de fluviul Nil, pe care l-am traversat cu autocarul, poposind la Complexul de temple Karnak. Acest complex de temple este cea mai mare construcție cu destinație religioasă din lume, ale cărei ruine dăinuie și azi.
Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, iar templul lui Amon-Ra este cea mai importantă clădire a complexului monumental. Numele antic al cetății era Ipetisut („cel mai ales dintre locuri”), aceasta reflectând superioritatea templului asupra altor clădiri de cult egiptene. În antichitate, templul Karnak a fost legat de Templul din Luxor, pe ambele părți ale căruia s-au instalat sfincsuri. În Karnak, acest drum se termină la cel de-al zecelea pilon al templului.
După o lungă alee, încadrată de sfincsi sculptați în piatră, creaturi hibride cu corp în formă de leu și cap de berbec, urmează intrarea în templu, formata din piloni uriași și obeliscuri împodobite cu steaguri precum și statuile faraonilor. Sala festivă are trei nave centrale mai mari și două laterale mai mici. Este o sală hipostilă, iar unele coloane au peste 19 metri înălțime.
Pereții sunt decorați cu imagini înfățișând faptele de arme ale faraonilor însoțite de comentarii în hieroglife, conservate destul de bine în ciuda timpului. Odată trecută de intrarea în temple, se dezvăluie statuile uriașe ce-l reprezintă pe Ramses al II-lea, ce anunță maiestuos intrarea în marea sală a celor 124 de coloane. Turul templului continuă pe alte alei străjuite de o mulțime de alte coloane, statui, obeliscuri și piloni.
Câte un obelisc din granit au fost luate din templu și duse în Italia-la Roma, în Franța-la Paris, în Anglia-la Londra și respectiv Statele Unite-la New York, dăinunind și astăzi.
Am mai vizitat anterior Luxorul și complexul de temple, astfel că știam în mare datele istorice și locul, însă de fiecare dată sunt impresionată de maiestuozitatea construcției. De altfel, mărimea arhitectonică aTemplului lui Amon-Ra( ,, Zeul Zeilor,, cel mai puternic zeu egiptean) avea drept scop copleșirea credinciosului sau vizitatorului, făcându-l să se simtă insignifiant în raport cu atotputernicia faraonului.
Fiind în toiul sărbătorilor de iarnă ( 30 decembrie ) , a fost o zi extrem de aglomerată, abia aveam loc printre grupurile de turiști care invadaseră, la propriu, zona.
Am privit grupurile ce dădeau roată statuii scarabeului ( un gigant gândac de bălegar, despre care egiptenii cred că are puteri magice și tămăduitoare) locul fiind considerat o fântână a sănătății și tinereții veșnice dar și aducătoare de noroc.
Dau o roată la Lacul Sacru din incinta complexului, apa acestuia fiind folosită la ceremoniile templului, însă se apropie ora de plecare spre următorul obiectiv din acea zi, părăsind templul.
Poposim la așa numita fabrica de alabastru, în fapt un atelier de prelucrare, unde ni se face o demonstrație de către cioplitori, iar la etajul atelierului suntem invitați să facem cumpărături. Prețurile mi s-au părut exagerate, mai ales că am mai cumpărat altă dată statuete din acel loc și avem idee despre prețuri. Doar dacă ești pasionat cu adevărat de Egipt și antichitate, merită investiția.
Plecăm spre locul de luat prânzul, pe malul Nilului, cu un view minunat asupra fluviului, un loc extrem de cochet, bufet suedez, mâncare bună. Băuturile sunt cu extra cost, dar foarte reci, binevenite după căldura acumulată în urma periplului prin Templu.
După prânz, urmează o croazieră pe Nil-,,soarele egipetnilor,,. Extrem de plăcut, atmosferă tipic egipteană, poți admira fauna și flora locală de pe mal, iar în zare, crestele Văii Regilor. Croaziera are ca punct terminus o mică fermă de banane, unde a fost interesant, am băut suc proaspăt de mango. Nu am ratat nici paharul de asab, suc proaspăt stors din trestie de zahăr. După turul fermei( unde apropo, am văzut și crocodili de Nil captivi) jocul cu câteva maimuțe și cămile, am urmat Nilul în sens invers.
Excursia a continuat spre Valea Regilor, nu înainte de a vizita fabrica de papirusuri, unde se fac demonstrații de fabricare a papirusului și ți se explică cum să faci diferența între papirusul real și un fals( manufacturat din coji de banane ). Am vizitat expoziția de papirusuri cu vânzare, multe îmi făceau cu ochiul și aveau prețul corect, dar în final nu am cumpărat nimic pentru mine, avînd deja achiziționate multe papirusuri chiar din acel loc, din vizitele anterioare. Părerea mea este că merită cumpărat din acest loc, fiind exemplare cu modele deosebite, primind și garanție la aceste papirusuri.
În fine, plecăm spre Valea Regilor, unde am ajuns în jurul orei 17, aproape de înserat, și istovită după celelalte actvități de peste zi și mai ales de căldura toridă ce emana și mai puternic din rocile calcaroase din vale.
Urcînd ușor spre vale, am revăzut pe deal casa exploratorului britanic Howard Carter, cel care a descoperit mormântul celebrului faraon Tutankhamun în anul 1922.
Cu o imensă bucurie am coborât din autocar, îmbarcîndu-ne toți în minicarurile electrice de la intrare, ajungînd în 5 minute în valea propriu-zisă. În prețul biletului am avut incluse intrări în trei morminte Ramses I, Ramses VI, Seti I. Toate merită vizitate, Seti I mi-a plăcute cel mai mult( am fost la a trei-a vizită!) fiind cel mai lung și cel mai frumos ornamentat. Și de fiecare dată descoper ceva nou. Se pot face fotografii în interior la toate aceste morminte, accesul la Ramses I fiind mai abrupt, însă este la fel de spectaculos decorat.
Cine va avea curiozitatea să citească documentare despre aceste morminte, va afla că ele erau și mobilate, utilate cu tot ce avea nevoie faronul în viață( vase pentru gătit, arme, cosmetice) considerînd că viața continuuă și după moarte.
Pentru vizitarea mormântului lui Tutankhamun se cumpără bilet separat( parcă 20 USD de persoană) unii spun că nu merită, însă pentru pasionații de egiptologie, este de neratat. Din păcate, nu se permite fotografiatul. Întradevăr, mormântul este micuț comparativ cu celelalte deschise vizitării, însă este conservat integral. Tot ce există în prezent în interior sunt replici a ceea ce a conținut mormântul la momentul descoperii, obiectele originale fiind expuse în Muzeul de Egiptologie din Cairo, unde de altfel se află și mumia faraonului( singura care deține pașaport și se plimbă prin lume! Dar asta e o altă poveste). Compartimentarea mormântului este diferită de celelelalte morminte, dovada certă că a fost construit în grabă, avînd o formă oarecum pătrată, celelalte fiind lungi, asemeni unor tuneluri.
Dacă cunoașteți povestea faraonului sau a mormântului, veți înțelege geometria ( cutie în cutie, sarcofag în sarcofag). Am avut ocazia să văd pe viu tot ce exista în mormînt cu altă ocazie, cînd am fost la Cairo, deci pentru mine( recunosc, sunt fascinată de cultura și istoria egipteană) a fost mult mai ușor de înțeles.
Ca și obiectiv turistic este interesant pentru oricine să vadă aceste morminte, nu este nimic macabru, egiptenii credeau în viața de după moarte, iar aceste morminte maiestuase au fost construite pentru ca faronii să ducă aceiași viață luxoasă și după moarte.
M-am bucurat enorm că am putut pășii( din nou) în Valea Regilor, între timp s-a înserat de-a binelea, iar excursia se apropia de final.
La ieșire, mare grijă la negustorii ambulanți, puteți fi ușor înșelați cu diverse,,artfacte,, sau la buzunar.
După îmbarcarea în autocar, un scurt popas la Coloșii lui Memnon, cele două statui masive din curaț ce păzesc templul faraonului Amenhotep al III-lea de aproximativ 3.400 de ani, care sperie la propriu potențialii jefuitori, datorită sunetelor sinistre scoase de cei doi coloși auzite de la mare depărtare( de fapt ,, vaietele,, sunt create de vîntul care suflă cu putere în acel loc precînd printre blocurile din care au fost clădiți coloșii).
S-a lăsat între timp seara, pornind spre Hurghada cu multe amintiri, trecînd pe la periferia Luxorului și de-alungul Nilului se văd mici focuri aprinse, localnici stând pe prispele din fața caselor tradiționale( acoperite cu rogojini).
Puteți vizita aceste locuri și pe cont propriu, sau prin micile agenții turistice locale, unde se pot vizita și alte obiective, cum este Valea Reginelor. Cum spuneam, era o perioadă plină de turiști veniți să petreacă Anul Nou, iar Templul reginei faraon Hatshepsut( alt loc spectaculos ) a fost închis în acele zile datorită unor sărbători, neputînd fi vizitat. Pentru amatori, există și zbor cu balonul cu aer cald cu tur panoramic.
Localnicii sunt în general amabili, tradiționalul bacșiș este peste tot, pentru orice mic serviciu sau chiar întrebare, se pretinde un mic,,souvenir,,. Asigurați-vă că aveți mărunt la voi( monede de un euro, bancnote de un dolar, sau chiar lire egiptene). Clima este călduroasă, deci este bine să avți îmbrăcăminte corespunzătoare, capul acoperit, crema de protecție solară, ochelari de soare, încălțăminte cît mai comodă, chiar sandale, fiind mult de mers pe jos și chiar de urcat. Nu este pentru copii, cel puțin pentru cei mici, care se vor plictisi rapid de drum dar și de ceea ce se vizitează, plus durata excursiei. Sper că v-am captivat atenția, eu sunt pasionată de egiptologie, am vizitat multe locuri din Egipt și pot să spun că rămâne una din destinațiile preferate de călătorii, nu doar ca vacanță.
