Singapore nu înseamnă doar clădiri și peisaje din sticlă și oțel, turism și viață de noapte. Este un loc în care multiculturalitatea este mult mai vizibilă, fiind o bună dovadă a convițurii diverselor etnii.
Primele dovezi ale locuirii insulei datează din secolul III, iar de-a lungul veacurilor aici au venit malaezieni, indonezieni, indieni și chinezi, Singapore fiind colonizat de Imperiul Britanic în secolul VIII.
Singapore este a doua țară ca densitate a populației din lume după Monaco. În perioada de început a statului singaporez sporul natural al populației a condus la dezvoltarea economică. La finele secolului XX, rata natalității a scăzut brusc, dar statul a luat imediat măsuri pentru inversarea acestui raport oferind sume consistente pentru nașterea fiecărui copil sub forma unei alocații anuale.
Deși populația singaporeză este majoritar chineză, un număr important de locuitori sunt etnici indieni sau malaezieni, fiind vorbite aici ca limbi oficiale cele trei limbi în dialect. Dar Singapore are ca limbă oficială și engleza, care de altfel este uzitată în învățământ. Încă odată voi sublinia faptul că am găsit aici civilizație de cel mai ridicat nivel, drept dovadă că educația este baza oricărei națiuni.
Diversitatea din Singapore a făcut ca Singlish, o engleză colaborată din Singapore, limba de facto a statului. În plus, aici, localnicii vorbesc „Singlish”. Nu vă mirați prea tare să auziți singaporezii care vorbesc engleză, că adaugă exclamații precum „lah” și „leh” la propoziția lor. Singlish – dialect local colorat de englezisme. Singlish este o colecție de fraze colocviale și influențate lingvistice oferite de multiculturalismul din Singapore.
Steagul Republicii Singapore este format din două benzi orizontale egale iar culorile nu sunt alese întîmplător. Culoarea roșie reprezintă fraternitatea universală și egalitatea omului, iar albul simbolizează puritatea și virtutea. Semiluna reprezintă o națiune tânără, în creștere, și cele cinci stele semnifică idealurile democrației, păcii, progresului, dreptății și egalității.
Imnul național se află scris în micro-text pe spatele bancnotei lor de 1.000 de dolari.
Cartierele etnice Little India și Chinatown
O vizită în Singapore implică neaparat vizitarea cartierelor etnice, aici viața desfășurându-se în spiritul pur al celor două națiuni, ce conviețuiesc de sute de ani și a căror identitate a rămas neatinsă.
Little India este cartierul comunității indiene și este situat pe locul unei mlaștini folosită de europeni pentru comerțul cu vite.
Azi, cartierul pare un adevărat orășel, întinzându-se pe mai multe străzi.
Principala arteră comercială din Little India este Serangoon Road. Un bulevard plin de viață și culoare, dar și de aromele orientale ale preparatelor, fructelor și a condimentelor.
Am ajuns aici la sfârșitul Festivalului Luminii-Diwali. Festivalul Diwali este festivalul indian al luminilor și se traduce ca “șir de lămpi”, semnificând triumful binelui asupra răului, unde participanții se strâng împreună, se îmbracă în haine noi și își dăruiesc dulciuri și gustări. Este cea mai importantă sărbătoare din India, sărbătorită cu fast de indienii răspândiți în tot mapamondul.
Mai trebuie spus că acest festival celebrează zeița bunăstării și este un moment mult așteptat pentru a sărbătorii alături de familie și cei dragi. Luminile festivalului încă împodobeau bulevardele cartierului, iar la intrarea pe bulevard o poartă butaforică marca acest eveniment important pentru cultura etnicilor.
Contrar stereotipurilor, Little India nu este doar un cartier indian. Alături de magazine care se adresează în principal indienilor, aici se găsesc asociații de clan chinezești, lăcașuri de cult ale diferitelor religii și o varietate de afaceri diferite, de la consumabile electrice, hardware, bunuri second-hand, alături de mașini de măcinat și băcănie tradiționale.
Am intrat în Little India Arcade, plin cu tarabe cu mirodenii și condimente. Văd aici o multitudine de bijuterii din aur, strălucirea aurului atrăgând ca un magnet. Bijuterii opulente sau simbolice pot fi cumpărate de aici în medie cu 40 usd/gram. Magazine cu veșminte tradiționale, sariuri colorate așteaptă să fie încercate.
Există un fel de piață acoperită în care se găsesc diverse condimente, ceai, buticurile în care găsești aproape orice (majoritatea fiind imitații), suveniruri, genți. Nelipsitele dulciuri tradiționale fac cu ochiul din vitrină.
Văd multe flori folosite pentru a crea cunoscutele ghirlande folosite la diverse ritualuri sau la oferirea de ofrande practicate de adepții religiei hinduse, dar și ghirlande gata confecționate.Un lucru interesant la aceste ghirlande este că nu se fac din orice flori, și există mai multe reguli la confecționarea acestora. Astfel, se folosec cinci culori, iar florile nu trebuie să fie rupte sau veștejite, să nu aibă țepi si să nu provină de la locuri de incinerare, și să nu aibă un miros prea puternic.
Dar dincolo de comerț, Little India din Singapore este un loc vibrant, efervescent, o pată de culoare într-un oraș în sine colorat, și este un bun prilej de a ne familiariza cu acest popor fascinant precum cel indian.
Timp necesar de parcurgere 1-2 ore.
În apropiere este Chinatown-Cartierul Chinezesc. La fel ca cel indian, și acesta este mai mult decât un cartier, cuprinde case cu design specific, bulevarde comerciale, restaurante cu preparate chinezești.
Și aici se găsesc o multitudine de magazine care vând orice, de la obiecte de îmbrăcăminte, magneți, statuete cu Buddha, Feng Shui, condimente.
Trec pe la Casa ceaiului pentru a experimenta pe viu ce înseamnă arta ceaiului, și voi rezuma mai jos experiența și ce am reținut aici.
Obiceiul ceaiului s-a format în China în timpul dinastiei Tang, defalcat pe trei categorii: oamenii obișnuiti, preoții de la mănăstire și pentru familiile regale. Chinezii au păstrat obiceiul pentru oaspeții care le intră în casă și niciodată nu trebuia întrebat dacă oaspetele vrea sau nu să guste o ceașcă de ceai.
A lasa un oaspete să aștepte în sufragerie, fără să i se servească ceaiul, însemna o umilire gravă, ca și un indiciu că acesta nu este binevenit în acea casă. Iar dacă se dorea ca oaspetele să nu stea foarte mult, atunci stăpânul casei solicita membrilor familiei sau servitorilor ,,să servească ceaiul,, ceea ce însemna că oaspetele va trebui în curând să-și încheie vizita.
Băutul ceaiului este una dintre activitățile zilnice ale chinezilor, devenind azi și o activitate socială extrem de apreciată, la fel cum este băutul cafelei pentru europeni.
Există mai multe metode de preparare a ceaiului, fiind o adevărată tehnică inclusiv fierberea lui, timpul de fierbere influențând gustul. La fel, apa care este folosită. Am văzut aici diverse ustensile vechi dar și cum este servit corect ceaiul. Gust, tradiție, artă.
Templul Sri Mariammam (cel mai vechi templu hindus din Singapore) se află în Chinatown. Închinat zeiței Mariamman, proslăvită pentru puterile ei vindecătoare, templul este folosit în special pentru nunți, și tot aici se desfășoară două cunoscute festivaluri: Theemithi – festivalul trecerii prin foc (octombrie/noiembrie), când credincioșii pășesc prin foc pentru a obține binecuvântarea zeilor și Navarathiri, un festival care constă în 9 nopți de cântec și dans. Turnul porții este bogat împodobit cu zei și zeițe,însoțiți de animale mitologice.
Un loc interesant îl constituie templul budist Dintele lui Buddha.
De ce se numește așa și ce am văzut aici.
Templul a fost relativ recent deschis pentru public, în mai 2007. Acest templu budist cu patru etaje este o adevărată minune arhitecturală în stil Tang-in, foarte important pentru budiştii din toată lumea, dar în care se regăsesc influențele stilului tibetan budist, predominând culoarea roșu aprins.
La etajul patru al templului se află importanta relicvă ,,Dintele lui Buddha,, mai precis un fragment dintr-un dinte ce a fost găsit la un moment dat într-o stupă care s-ar fi prăbuşit, destul de lung pentru a fi unul al unui om, budiştii considerînd că este dintele lui Buddha. Păzit cu sfințenie, doar călugării au acces la ea.
Primul nivel este cel mai larg, fiind accesibil publicului, fără nici o taxă.
Ești întîmpinat de statuia aurită a lui Buddha, pe lateral fiind diverse reprezentări mitologice, iar în față un altar mare, cu loc pentru ofrande. În spate, un spațiu mai mare cu un alt altar unde au loc diverse ritualuri budiste. La etajul unu un loc cam la fel de mare, dar sunt impresionante decorurile a căror frumusețe este scoasă în evidență de iluminatul din interior.
Pentru mine a fost o experiență inedită, în care am luat contact pentru prima dată cu acest tip de cultură. Un loc ce merită vizitat pentru că îți inspiră atmosfera culturii chineze și budiste. Timp de vizită 2 ore.
