Mersul regulat la teatru poate trece în zilele noastre drept snobism, însă cei ce cred asta se înșală. Cu siguranță.
Mersul la teatru este o modalitate de educare emoțională. De ce? Se poate face teatru din orice și despre orice, iar piesa de teatru ne transmite de fiecare dată un mesaj. Un mesaj vădit, vizual, prin decor și costumație dar dincolo de acesta, un mesaj subliminal, menit să ne încânte simțurile. De cele mai multe ori subiectul pisesei este viața însăși, nefiind de mirare că ne regăsim deseori printre personaje.
Evident, atunci când decidem să umărim o piesă de teatru nu o facem la întâmplare, ci ne gândim la emoția pe care ne-o va produce, la trăirile intense și la amintirea unor fapte petrecute.
Actoria are de a face cu emotii foarte delicate, reușita piesei de teatru depinzând foarte mult de abilitatea actorului și de sinceritatea lui în rolul jucat.
Am urmărit recent premierea piesei ,, Idolul și Ion Anapoda,, la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, al cărei text păstrează atmosfera boemă a epocii interbelice( adaptare după G.M. Zamfirescu). Un joc de-a teatrul, un joc de-a iubirea, un joc de-a viața, încă actual, deși piesa a fost scrisă în 1935.
O comedie plină de umor și romantismul perioadei interbelice, în care am simțit cât de ridicoli și sublimi putem fi atunci când ne îndrăgostim.
Cu siguranță că mersul la teatru nu este doar pentru cei ,, de o anumită vârstă ,, adolescenții și tinerii având la fel de multă nevoie de bucurie, romantism, dragoste, povești, mai ales acum, când în ritmul alert și acaparat de tehnologie, se pare că am uitat de noi, de emoțiile noastre, de suflet.
