Cine se gândește să viziteze China are în minte cel puțin două mari vestigii: Marele Zid Chinezesc și Armata de Teracotă. Aceste două mari minuni ale lumii sunt definiția perfectă a ceea ce însemnă gigant.
După ce am urcat Marele Zid în Beijing, urma să văd și Armata de Teracotă din Xi’an. Și iată că cel mai așteptat moment a venit.
Muzeul Armatei de teracotă este de fapt situl arheologic din Lingtong aflat la circa 30 km. de Xi’an, în care s-au descoperit vestigii antice ce au uimit lumea. Situl este considerat ca fiind cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX.
Ziua doi din Xi’an începe cu această vizită. În Lingtong se ajunge cu mașina în circa 40 minute, drumul fiind extrem de pitoresc, mai ales că este într-o depresiune montană. Crestele munților se zăresc în zare învăluite de aburul cețos al dimineții. Un cer senin de sfârșit de august preconizează o zi superbă.
Locul, extrem de aglomerat datorită misterului și a frumuseții a ceea ce s-a descoperit aici.
Taxa de intrare este de circa 70 lei de adult, iar răbdarea este pusă la încercare de ,,cozile,, imense de vizitatori, deși era doar ora 10 a.m. Asta e, peste tot aceiași aglomerație așa că ne vom resemna pe moment.
Care este povestea Armatei de Teracotă.
Săpând o fântână în 1974, câțiva săteni din Lintong au găsit câteva bucăți de ceramică iar mai apoi au excavat doi din soldații îngropați în pământ. Încercând să vândă ceea ce au găsit, au fost găsiți de autorități care au secretizat descoperirea și au împrejmuit locul. Mai târziu s-a dovedit că era vorba despre cea mai importantă descoperire arheologică a secolului XX, ce avea să uluiască întreaga lume: mormântul primului Împărat al Chinei – Qin Shi Huang.
Iar săpăturile efectuate aici aveau să scoată la iveală imensitatea și bogăția istorică a locului: Armata nemuritoare a Împăratului Qin.
Împăratul Qin este cel care a unit China în anul 221 î.Hr. și apoi a fondat dinastia Qin. El este cunoscut drept primul împărat al Chinei și a murit în anul 210 î.Hr.
Scriptele și cercetările istorice descriu scurta sa domnie ca fiind plină de incidente și de cruzime, suficiente să câștige reputația de despot megaloman.
Se spune că acesta era preocupat de nemurire urmând diverse terapii crezând că astfel își va prelungi viața. A încercat chiar să bea mercur lichid amestecat cu vin, dar cel mai probabil terapia a condus la moartea mai rapidă a Împăratului.
Chiar din primii ani ai domniei sale a dat ordin să se construiască un mausoleu imens, asigurându-se de exercitarea puterii și după moarte. Se pare că în ciuda eforturilor sale de a rămâne nemuritor era conștient că odată tot trebuie să părăsească această lume, ca tot omul.
Dar să continuăm.
Pentru începerea construcției mausoleului au fost strămutate în zonă circa 30.000 de familii ale muncitorilor desemnați să lucreze acolo, la care s-au adăugat în timp zeci de mii de muncitori și se estimează că au lucrat și 700.000 de condamnați.
Ce a rezultat în final?
Un gigantic complex funerar de forma unui patrulater în jurul piesei centrale: mausoleul Împăratului Qin.
Cu cei 60 de kilometri pătrați pe care se întinde reprezintă cel mai mare complex funerar din lume, iar mormântul propriu-zis este îngropat, la partea de sus având forma unei piramide în trei trepte ce măsoară 1.640 de metri în circumferință, 350 de metri pe fiecare parte și se ridică la o înălțime de 60 de metri, ce îl face ,,cel mai mare mormânt din lume,,.
Ceea ce se vizitează este situl în care a fost descoperită uimitoarea Armată de teracotă.
Intrarea în sit are două filtre, iar odată intrați în incintă, în fața ochilor se deschide un platou frumos amenajat cu flori și vegetație, iar în față clădirea ce adăpostește vestigiul ce atrage atâta lume. Pare mare și din exterior dar ceea ce urmează este de-a dreptul impresionant.
Situl are trei încăperi, din care prima este cea mai mare și importantă, de forma și dimensiunea unui stadion olimpic.
Locul este atât de aglomerat încât simți că mulțimea te lasă fără aer. Abia am loc să înaintez și să văd ceea ce îmi doream atât de mult: Armata de teracotă.
Ei bine, tot situl este în centru, iar pe margini există un culoar foarte îngust de unde poți să privești soldații, lumina nefiind foarte puternică, probabil pentru a proteja ceea ce a rămas neatins de timp.
8000 de soldaţi și 130 de care de luptă cu peste 600 de cai creată la ordinul Împăratului Qin au fost inventariați de arheologi. De ce ar fi fost creată această armată? Poate pentru a-și apăra nemurirea sau pentru a se asigura că are o gardă de corp la îndemână în viața de după moarte? Nu vom ști niciodată. Dar timp de două mii de ani armata nemuritoare a Împăratului a zăcut neştiută sub pământ, într-o zonă de o frumusețe aparte, împresurată de munți.
Soldați, arcași și generali în mărime naturală, ba chiar ceva mai înalți decât media chinezilor din zilele noastre stau așezați în rânduri regulate.Sunt înfățișați în diferite posturi, dar majoritatea sunt reprezentați în picioare și toți par gata de atac. Pur și simplu fascinant. Am rămas aproape fără cuvinte.
Totul pare atât de real, aproape că ai crede că te urmăresc cu privirea. Foarte interesant este faptul că fiecare figură are trăsături unice, doar corpurile au fost confecționate pe bucăți cu ajutorul unor matrițe. Cât efort trebuie să se fi făcut și câtă migală. Rezultatul: cea mai impresionantă formă de artă funerară descoperită vreodată!
Poze abia poți să faci în mișcarea de oameni continuuă, iar atâta aglomerație nu am văzut pe nicăieri. Am citit că aici este cel mai aglomerat loc dintre obiectivele turistice mari, și așa a fost.
În cealaltă parte a sălii sunt doar câțiva soldați expuși ce se află în proces de recondiționare și reconstrucție deoarece au suferit degradări majore. Inițial, armata a fost și vopsită, dar odată cu scoaterea la suprafață, la contactul cu aerul și lumina pigmenții organici folosiți la vopsit aproape au dispărut, azi doar puține urme putând fi observate.
Totul a durat cam jumătate de oră, și devine obositor din cauza aglomerației și a coatelor primite atât în față cât și în spate.
În încăperea doi se află situl ce cuprinde celebrii cai și carele de luptă și o parte din soldați. Încăperea este ceva mai mică ca dimensiuni, dar și mai întunecoasă însă la fel de aglomerată.
Urmează încăperea trei unde se lucrează la noi descoperiri, dar aici sunt expuși în vitrine soldați, ofițeri sau generali ai armatei de teracotă, și poți să vezi de aproape( circa un metru ) precizia detaliilor. Observ ce atent sunt lucrați ceea ce îi face să pară atât de reali. Nimic chicios sau hidos.
Cam aceasta a fost experiența din interiorul sitului. Este un loc care m-a impresionat profund, aproape copleșitor (doar la Piramidele din Ghiza am mai trăit un astfel de sentiment). Și totuși de ce a fost nevoie de o atare grandoare? Cred că unul dintre răspunsuri ar fi că au fost concepute pentru a demonstra că primul împărat al Chinei a condus, dacă nu întreaga lume, atunci cu siguranță o parte a acesteia și a dobândit nemurirea la care a tânjit atât de mult. Impresionant fără doar și poate.
Ce s-a întâmplat cu mormântul Împăratului?
Mormântul Împăratului Qin rămâne în continuare neatins, cercetătorii ezitând să îl deschidă. Legenda spune că mormântul ar conține bogății vaste, aur și pietre prețioase. Sarcofagul ar fi turnat din bronz și a fost sigiliat, iar în mormânt, pe lângă bogății au fost îngropați membrii familiei imperiale, concubinele sale dar și servitorii și muncitorii care au cărat bogățiile în interior păstrând astfel secretul asupra a locurilor prin care se putea pătrunde înăuntru de către cei care ar fi vrut să îl jefuiască.
Se spune că mormântul ar fi plin capcane pentru a se asigura că împăratul se odihnește în pace: arbalete gata să tragă în oricine pășește în interior, iar un râu prin care curge mercur lichid pompat mecanic împrejumuiește mormântul.
Cercetătorii nu au deschis acest mormânt de teamă că vestigiile ce se află în interior s-ar degrada la contactul cu aerul și lumina, însă se vehiculează că și din teama capcanelor din interior dar mai ales al radioactivității ce le-ar pune în pericol sănătatea sau chiar viața. Studiile regulate pe această temă au reliefat faptul că în acea zonă este o radioactivitate crescută a cărei origini este pusă pe mercurul din interiorul mormântului. Indiferent de motiv, acest mormânt nu a fost deschis niciodată, iar nimeni nu știe cu certitudine ce ar fi în interior. Poate că și acest mister alimentează atracția inexplicabilă a milioanelor de oameni ce vin aici.
Ei bine, care este secretul confecționării soldaților de teracotă?
Aproape de muzeu există mai multe ateliere de ceramică care încă fabrică soldați de teracotă după “rețeta” originală și fac demonstrații despre modul în care au fost confecționați. Studiile efectuate de arheologi după dezgroparea armatei de teracotă au ajuns la concluzia că pentru uriașul număr al armatei de teracotă ( 8000 de soldați) s-au folosit doar 8 matrițe.
Cum au fost realizați?
Pentru fiecare parte a corpului se turnau forme de lut care erau ținute 3 zile la cuptor pentru a se usca. Inovația era că formele erau turnate fără cap și se asamblau la fața locului.
Pentru cap s-au folosit până la 4 matrițe diferite iar trăsăturile fețelor au fost sculptate individual de un artist, fiecare figură fiind diferită , motiv pentru care par atât de reale. Inițial, soldații de teracotă au fost pictați, accentuând mustața, barba și sprâncenele pentru expresivitate iar din păcate azi vopseaua s-a șters aproape fără urmă.
Replicile de azi ce se confecționează aici nu ating însă măiestria artiștilor antici, sau poate nu a fost descifrat integral secretul făuririi armatei de teracotă…încă.
China este țara de origine a ceaiului, locul de unde această băutură gustoasă s-a răspândit treptat în lume, având o tradiție de peste 4000 de ani. Ceaiurile chinezești se cultivă în special în provinciile muntoase iar sortimentele au gusturi diferite în funcție de regiune, sol, climă, procesare și alte caracteristici specifice, inclusiv adăugarea de condimente.
Pe drumul de întoarcere în oraș și mai mult în fugă, încercând bifarea din lista lungă de „To Do” în China, am oprit în sfârșit la o ceainărie din Xiyang Village ( considerat suburbie a orașului Xian). Una destul de obișnuită, fără istoric și fără fiță, dar atât de frumos decorată, plină de lume și arome îmbătătoare.
Se spune că ceaiul te aduce în prezent, te face să privești, să simți și să trăiești clipa. Și exact așa a fost. Am savurat o ceașcă de ceai cu iasomie. Esența verii la cană.
Am rămas și la prânz, prea înfometați și cu papilele gustative întărâtate. Am mâncat din delicioasele preparate locale orez cu legume, tofu și celebrii tăiței lați.
Aceasta nu face decât să întărească concluzia că orașul Xi’an trebuie vizitat pentru că are multe de oferit și tot atât de arătat.
