Xi’an, anul 2024. În periplul nostru prin China, a venit momentul să vorbim despre artă și cultură chineză, așa cum am găsit-o la ea acasă.
Orașul Xi’an poate fi descris ca un paradis pentru iubitorii de artă, fiind și unul dintre locurile de naștere ale artei caligrafice.
Așa că cel mai potrivit debut în lumea culturală a orașului Xi’an este vizita la unul din multele ateliere de caligrafie. Sună interesant, nu ?
Îmi amintesc de anii copilăriei, când la școala primară încă se făceau cursuri de caligrafie. Cât efort și câtă concentrare depuneam pentru a dobândi acel scris frumos( credeam pe atunci că trebuie să o mulțumesc pe doamna învățătoare).
Arta caligrafiei.
Iată-ne invitați la Atelierul de caligrafie de pe strada Yongxing Fang. O stradă cunoscută și pentru magazinele tradiționale și pentru diversitate gastronomică ( notorietate întrecută doar de cartierul musulman ). După ce ne strecurăm prin câteva cotloane întortocheate, pline ochi cu vitrine și mirosuri îmbietoare și cu ochii aproape ieșiți din orbite, ajungem la o frumoasă clădire cu lemnul patinat de trecerea timpului. Aici urcăm la etaj. Peste tot sunt expuse lucrări artistice, prevestind parcă despre ceea ce aveam să trăim în minutele următoare.
Atelierul are un aer boem, iar toată lumea zâmbește( mai mult sau mai puțin interesat). Par bucuroși să își prezinte lucrările și să dezvăluie câte puțin din tainele acestei arte. După ce admirăm câteva lucrări suntem poftiți să ne așezăm iar conducătorul atelierului, un profesor de caligrafie, începe să vorbească despre arta caligrafiei.
Înțeleg că fiecare atelier are un maestru și mai mulți ucenici, caligrafia îmbinându-se foarte bine cu pictura. Lucrările sunt executate pe foaie de orez sau mătase, cu diferiți pigmenți, iar pentru scrisul caligrafic sunt folosite pensule de diferite mărimi. Și există mai multe stiluri de scriere caligrafică( deja se complică lucrurile). Este întradevăr o artă, cele câteva simboluri scrise demonstrativ de maestrul atelierului părându-mi destul de complicate. Ca o paranteză, necesitând concentrare și multă răbdare, chinezii nu consideră caligrafia doar o artă ci o meditație și un exercițiu mental.
O artă delicată, sensibilă, deosebit de fină, iar lucrările create aici sunt opere de artă pe care dorești imediat să le iei acasă.
Fiecare pictură are o anume simbolistică, un personaj, animal, un anotimp dar inevitabil are ceva legat de zodiacul chinezesc( aidoma unui mesaj ascuns ), caligrafia competând opera( de fapt opera este completă la aplicarea unei ștampile, de regulă cu tuș roșu, aparținând autorului ei ). Picturile au o ramă din mătase, însă dacă dorești să cumperi se pot rula și împacheta ușor. Destul de piperat prețul, asta e bine de știut.
Made in China
Porțelanurile chinezești sunt cunoscute în întreaga lume. Descoperit și folosit pentru prima dată în China, porțelanul este vârful industriei ceramice, fiind una din cele mai importante forme de artă chineză.
Porțelanuri am văzut și în alte locuri vizitate în China, dar m-am aplecat asupra unor piese dintr-un magazin din Xi’an care mi-au rămas în minte.
Apreciat pe lângă calitatea sa înaltă și pentru picturile deosebite ce îl împodobesc, porțelanul chinezesc a fost și este un cadou prețios ( neținând cont de timpuri ci mai degrabă de tendințele designului interior și evident, de gusturi). Iar porțelanul alb pictat cu albastru rămâne preferatul meu.
Fantezia creatoare a artiştilor chinezi şi-a dat frâu liber și în materie de mobilier, multe modele păstrate ca design din vremurile trecute sunt astăzi decorate,, în tendințe,,.
Bogat sculptate sau încrustate în semirelief cu scoici, fildeş, sidef, jad, pietre semipreţioase, şi apoi lăcuite în negru, roşu, galben, verde, piesele de mobilier devin adevărate capodopere. Nu mă satur să examinez detaliile fine, micile inserții asemeni unor bijuterii, nervurile fine ale lemnului ce dau unicitate piesei respective.
Prestigiul neântrecut de care se bucură arta chineză în întreaga lume se datorează și tehnicii şi artei lăcuitului, care au fost inventate tot de chinezi (cam de vreo 2500 de ani).
Se spune că pentru obţinerea lăcuirii perfecte, având nevoie de un mediu absolut curat, complet lipsit de praf, artistul lăcuitor pleca cu barca în largul mării unde finisa piesele de mobilier după care revenea la mal.
Chinezii se întrec în producerea de obiecte decorative pentru casă dar și pentru exterior preferând metalul și piatra ( au ajuns și pe la noi multe dintre acestea).
Schimbăm registrul și facem ceva pentru suflet( dar și pentru papilele gustative, după cum veți vedea).
Invitație la Teatru de această dată.
Oricine ajunge în Xi’an trebuie să își rezerve o seară la „Palatul dinastiei Tang”. Ce este acest loc și cum am petrecut o seară aici.
„Palatul dinastiei Tang” este un teatru de divertisment dar și restaurant de cină foarte căutat de turiști, fiind una din atracțiile turistice majore din centrul orașului. De ce? Pe lângă faptul că este legendar, locul oferă oportunitatea unică de a te răsfăța cu delicatese cantoneze asezonate cu divertismentul chinezesc.
Fondat în 1988, teatrul a fost scenă pentru multe spectacole celebre de importanță culturală și multe personalități i-au trecut pragul.
Iată-ne așadar la intrare. Este prima dată când văd un teatru cu restaurant. Un teatru adevărat, cu scaune tapițate în roșu, și nelipsitele loje. O scenă imensă ascunsă de o perdea vișinie, cu muzică tradițională în fundal. Suntem conduși la masa rezervată( în prima ,,linie,,) chiar lângă scenă. Apoi suntem serviți cu suc de rodie și de struguri( semăna cu mustul stors de pe la noi).Așa începe festinul. Suntem tratați împărătește cu celebrele găluște chinezești Xiao Long Bao cu diverse umpluturi. Știm despre acest fel de mâncare chinezească foarte popular și pe la noi, iar găluștele servite aici sunt din felul celor de supă, având diferite umpluturi-carne, spanac, verdețuri, ciuperci. Varianta dulce este umplută cu dovleac de plăcintă. Și aceste găluște au fost aduse la un alt nivel, fiind modelate sub forme interesante, de mici animale: broscuță, arici, purcel. Și au fost delicioase!
Intrarea la teatru, cu cină inclusă și masă rezervată în față costă 65 usd/persoană, și a meritat până la ultimul bănuț.
La 19.30 fix se sting luminile pentru că urmează spectacolul. Totul se transformă, și treptat intrăm în povestea unicei împărătese din istoria Chinei.
Xi’an a fost capitala antică a Chinei timp de 13 dinastii. În timpul domniei împăratului Tang Taizong, o copilă de 13 ani pe nume Wu Zetian devine favorita împăratului. Micuţa Wu avea o fire dârză, fermă şi neînduplecată completată cu o istețime ieșită din comun. Având parte de o educație aleasă, accede destul de ușor în suita imperială, ajungând secretara împăratului. Mânată de dorința aprigă de putere, aici a deprins tot ce ține de conducerea imperiului. Deși împăratul moare iar conform uzanțelor, tânara Wu s-a călugărit, fiul lui, Li Zhi a urcat pe tron sub numele de Tang Gaozong a adus-o din nou la curte făcând-o prima lui favorită. Nemulţumită de ceea ce a primit şi vrând neapărat să fie împărăteasă, ea pune la cale un truc odios, cauzând moartea propriei fiice nou-născute și învinuiindu-o pe împărăteasă. În urma acestei drame, împărăteasa este înlăturată de la curte și condamnată să moară, Wu devenind astfel împărăteasă.
Acum începe ascensiunea de putere a lui Wu și implicarea în probleme de stat, ignorând sistemul tradiţional ce nu permitea femeilor să deţină funcţii politice în stat. Însuși împăratul a cedat influenței ei, iar la moartea împăratului, Wu a luat în mână toată puterea, a detronat doi împărați iar la vârsta de 67 de ani a schimbat numele dinastiei Tang în Zhou şi s-a înscăunat ca unica împărăteasă din istoria Chinei, promovând o politică de înlăturare a opozanţilor.
A rămas pe tron timp de 15 ani, dar conducerea ei reală a durat o jumătate de secol, fiind unica împărăteasă a Chinei din toate timpurile.
Deși în timpul domniei a promovat demnitari despotici, a ucis mulţi oameni nevinovaţi şi a dezrădăcinat nobilimea familiei imperiale Tang, ea a încurajat dezvoltarea culturii, a ştiinţei şi a promovat statutul femeii în societate, a reformat agricultura, ducând la dezvoltarea nemaivăzută a imperiului. Indiferent ce parte a poveștii privim, Împărăteasa Wu și-a dobândit pentru totdeauna locul în istoria Chinei. Un lucru interesant este că deși a fost înmormântată împreună cu soţul ei în Mausoleul Qianling, pe piatra sa funerară înaltă de opt metri şi lată de doi metri nu este înscris nici un cuvânt. Unii sunt de părere că Împărăteasa Wu şi-a ridicat această piatră funerară simplă pentru a arăta că meritele sale nu pot fi exprimate prin cuvinte în timp ce alții cred Wu nu ştia ce să scrie pe aceasta, „împărăteasa din dinastia Tang” sau „împărăteasa din dinastia Zhou”. Monumentul funerar Qianling este singurul în care sunt înmormântaţi împreună doi împăraţi din istoria feudală a Chinei, din dinastii diferite, Tang şi Zhou, dar soţ şi soţie. Și așa va rămâne.
Această poveste este pusă în scenă în fiecare seară în cadrul Teatrului Tang Dynasty, un mega-spectacol tradițional îmbunătățit cu efectele speciale contemporane. Mai spun doar că au fost scene de dans spectaculoase pline de culoare, surprinzând prin muzică și dans povestea pe care imaginile( dar și cuvintele ) cu greu o pot reda.
Cultura chineză ce se bucură de o continuitate de 5000 de ani, continuă peste timp. Se mai spune că este de,,inspirație divină,,. O seară spectacol, parte din cultura chineză, pe care nu o voi uita.
