Citisem că în Bali există un loc ce reprezintă casă pentru blânzii elefanți sumetrieni. Și acesta a devenit unul din motivele pentru care mi-am dorit să ajung în acest loc.
Am așteptat cu nerăbdare momentul în care aveam să ajung la sanctuarul elefanților din Bali, fiind de altfel prima interacțiune cu ce însemnă insula deoarece vizita în acest loc a avut loc la câteva ore după ce am ajuns pe insulă.
Ce este acest loc și ce poți vedea aici.
În Munții Taro din Bali există singura unitate de salvare a elefanților sumetrieni din insula Bali, Indonezia.
Este vorba de Mason Elephant Park, inițiat în 1997 de Nigel Mason, ca răspuns la situația devastatoare din insula Sumatra, unde defrișările masive ale junglei pentru a face loc culturilor dar și braconajul abundent au diminuat populația de elefanți nativi, punând sub semnul întrebării viitorul acestora.
Situat în jungla înaltă și răcoroasă din zona Ubud, Bali, sanctuarul recreează habitatul natural al elefanților din insula Sumatra. Există astfel de locuri în întreaga Asie, dar acest loc este cunoscut printre iubitorii de elefanți și se remarcă pentru activitățile de salvare și întreținere a elefanților, mai ales pentru grija pe care fondatorul și familia acestuia o arată față de acești uriași blânzi, fapt pentru care locul a fost fiind premiat de mai multe ori.
Acest loc nu are nimic de-a face cu parcurile zoo, aventură sau divertisment, scopul lui fiind acela de salvare a elefanților din Sumatra. Deși poartă denumirea de parc, iar în incintă există și locuri de cazare în lodge-uri( asemnător cabanei ) partea comercială este inevitabilă în contextul costurilor de întreținere. În plus, dacă dorești să petreci mai mult timp cu elefanții poți să te cazezi în incinta parcului.
Parcul deține 4,5 hectare de junglă, foarte bine amenajate iar intervenția omului este mult redusă. Pe lângă activitățile pe care le poți face împreună cu elefanții, este un loc numai bun pentru o plimbare, pentru a vedea copaci ce cresc în junglă, diverse flori și păsări. Un loc paradisiac.
Chiar la intrare există un mic muzeu cu diverse obiecte confecționate din colți de elefant, și este expusă chiar replica scheletului unui elefant. Tot la intrare treci printr-o expoziție cu diverse materiale informative despre viața elefanților, comportamentul lor și diverese etape din procesul de salvare a elefanților aduși în acest parc.
Taxa de intrare este diferențiată, în funcție de activitățile pe care dorești să le faci în parc, eu am plătit un bilet ce include toate activitățile : tur de parc, hrănire elefanți, călărie și spălarea elefanților, suma de 1.115.000 rupii indoneziene( aproximativ 75 usd ).
După vizitarea micului muzeu și al expoziției de la intrare ești preluat de unul din angajații parcului care te conduce spre locul unde vin elefanții și unde poți să îi hrănești.
Parcul are și un mic lac artificial unde intră elefanții pentru a se juca în apă, și deja văd un grup de 7-8 elefanți ce așteaptă cuminți primii vizitatori( am ajuns în parc imediat după deschidere, pentru că doream de mult această vizită și eram nerăbdătoare să îi văd pe elefanți).
Mi se spune că unii dintre elefanți au fost aduși cu răni grave, urmare a exploatării fizice exagerate a acestora, fie încercării de ucidere de către braconieri sau al metodelor brutale de ,,disciplinare,, practicate de localnici, cicatricile fiind vizibile și azi.
În sanctuar, majoritatea timpului elefanții sunt lăsați liberi, văd padocurile unde rămân atunci cînd nu se plimbă prin parc, primesc o îngrijire atentă, sunt hrăniți si spălați cu multă dragoste.
Fiecare elefant are propriul lui îngrijitor, unii formând ,,echipă,, de peste 15 ani și se cunosc reciproc foarte bine, întocmai ca doi prieteni buni.
De altfel, deschiderea parcului pentru vizitatori a fost făcută cu scopul de a interacționa cu oamenii, acțiune benefică pentru elefanți deoarece sunt printre cele mai inteligente și afectuoase animale (dar cu siguranță interacțiunea este benefică și pentru oameni ).
A venit timpul pentru elephant ride, așa că urc pe spinarea unui elefant adult, într-un scăunel prins de o platformă, și împreună cu îngrijitorul lui, am plecat la o plimbare prin junglă. Unii critică călăritul elefantului dar trebuie să știți că sunt folosiți doar elefanți adulți, și mișcarea este benefică pentru elefant care are nevoie de plimbări zilnice pentru susținerea musculaturii și a digestiei. Un tur de călărie durează circa 30 minute.
După călărie a venit timpul mesei, hrănind elefanții cu fructe, trestie de zahăr și morcovi , o activitate foarte distractivă.
Am sărit peste activitatea de îmbăiere deoarece timpul a înaintat pe nesimțite și urma să mă îndrept în acea zi spre un alt loc fascinant.
M-am bucurat ca un copil de tot ce am văzut aici, dar mai ales de faptul că am primit nenumărați ,,pupici,, de la cei mai mici membri din turmă.
Îngrijitorii parcului au creat și un mic moment-surpriză, când unul din elefanți îți ,,oferă,, o coroniță împletită, așeazăndu-ți-o în jurul gâtului.
Pe lângă faptul că o astfel de experiență îți oferă câteva lecții despre ce ar trebui să însemne bunătatea, inocența dar și lăcomia, pentru mine întîlnirea cu elefanții a fost un vis împlinit.
