Spuneam că insula Bali este un amestec de spiritualitate, artă, cultură.
Înainte să ajung în Bali am căutat informații despre locuri ce reprezintă repere importante culturale și care fac parte din istoria insulei. Două dintre acestea mi-au atras atenția în mod deosebit.
Palatul Ujung Water Palace, situat în partea de est a insulei, aproape de coastă, în Unjung, regiunea Karangasem.
Ujung Water Palace nu este doar un palat, ci o minunăție arhitecturală.
Ce îl face deosebit?
Palatul a fost construit în jurul unui bazin fantomatic de regele din Karangasem după planurile unui arhitect olandez, palatul fiind legat de mal printr-un pod cu arcade. Inaugurat în 1921, a fost folosit de regele din Karangasem pentru relaxare și pentru primirea oaspeților importanți veniți în vizită. Azi este vizitat ca sit istoric dar și pentru plimbare prin minunatul parc ce îl înconjoară.
Intrarea costă 75.000 rupii( anul 2023, aproximativ 22 ron), și imediat intri pe o pasarelă din piatră acoperită de cupola unui superb boungavilea de culoare fuchsia. Observ în ambele părți un teren vast, acoperit cu diverse ierburi, mici ochiuri de apă cu nuferi și lotuși, diverși copaci. La capătul pasarelei se deschide domeniul propriu zis, un bazin cu apă în mijlocul căreia stă impozantă clădirea principală denumită Bale Gili, vopsită în alb. Sub soarele strălucitor pare și mai impozantă. Clădirea este construită pe o platformă în centrul bazinului cu apă, dând senzația că plutește, iar designul este unul european, diferit de restul construcțiilor din zonă. Accesul la clădire se face printr-o pasarelă cu bolți minunat creionate, aducând arhitecturii o tușă locală. Nu mă satur de priveliște, totul armonios construit, mici aranjamente din piatră integrate în spațiul vast al parcului ce înconjoară palatul. O adevărată lecție de arhitectură și artă peisagistică. Nu mai pomenesc de liniștea ce domnește peste tot, întreruptă doar de câteva păsărele se ceartă prin pomi. Totul este impecabil, aproape ireal. Merg spre clădirea principală de-a lungul pasarelei, iar apa are o tentă verzuie, contopindu-se cu natura. Deși era o zi însorită și destul de călduroasă, acest fapt a trecut neobservat, mai ales când am intrat în interiorul palatului, cu geamuri vitrate și pardoseaua din marmură te trec fiori. Totul de bun gust și destul de simplu decorat, chiar în centru fiind expuse câteva tablouri cu informații despre istoricul familiei regale. Palatul se continuă cu o pasarelă identică până în partea opusă. Apuc să observ câteva statuete exterioare și ghivecele mari cu flori viu colorate. În fața palatului, în zona înaltă este amenajată o grădină superbă, în terase, cu câteva foișoare. După această grădină se întinde priveliștea asupra coastei. Mă gândesc la cât de entuziasm au simțit aceste alei, la pașii celor ce au trecut pe acolo, cuvintele șoptite purtate doar de vânt. Deși a fost proiectat și construit în urmă cu peste un secol, iar în timpul erupției vulcanului Agung în anul 1963, palatul a fost aproape distrus, palatul continuă să uimească și azi prin frumusețe dar și prin doza sa de mister.
Un loc impresionant, aparte, și a cărui vizitare nu trebuie ratată. Este unul din locurile mele preferate de pe insulă.
Un alt loc impresionant este Tirta Gangga (sau locul în care poți să calci pe apă).
Tirta Gangga este un fost palat regal situat în partea de est a insulei Bali, renumit pentru grădina pe apă. Intrarea este taxată cu 50.000 rupii( aproximativ 14 ron), iar în cost este inclus turul în interiorul grădinii. Intrarea nu este deloc spectaculoasă, însă după ce înaintezi, în fața ochilor se deschide un tablou atent lucrat, simetric cumva, cu multe decoruri și fântâni din piatră. Povestea grădinii nu este veche și nu are o istorie de secole, dar merită văzută și trăită.
Povestea grădinii începe în anul 1946, când Regele din Karangasem, inspirat de peisajul fantastic al zonei, a hotărât să-și construiască o casă la țară în mijlocul unei frumoase grădini de agrement. El a numit-o Tirta gangga – derivat din cuvintele „Tirta,, (apa binecuvântată) și „Gangga,, din „Gange,, râul sfânt din India.
Construirea de grădini pe apă, inclusiv proiectarea și munca la construirea acestora a fost un hobby preferat al regelui (lucru cunoscut deja de la minunatul Waterpalace Taman Ujung).
Grădina Tirta Gangga este un întreg complex, un amestec unic de arhitectură balineză și chineză, și cuprinde trei părți separate, fiecare cu iazuri și multe sculpturi. Partea de la cel mai jos nivel are două iazuri mari populate cu pești viu colorați și un turn de apă etajat, înconjurat de o grădină luxuriantă. Sculpturi ale unor creaturi mistice care varsă apă în bazine de scăldat precum și mici dale sunt presărate prin cele două iazuri.
Aici poți să calci pe apă!! Este unul dinte cele mai căutate locuri pentru pozele de Instagram. Și pe bună dreptate, mai ales în zilele senine când cerul senin se reflectă în apa bazinului din care se ițesc doar mici dale, crează aparența că mergi pe apă.
La nivel mijlociu se află piscinele și casa de țară a fostului rege.
Ar mai fi de spus că apa palatului Tirta Gangga a fost întotdeauna considerată sfântă și este folosită în mod regulat pentru ceremoniile religioase din templu. În zile importante de sărbătoare, este destinația procesiunilor colorate cu ofrande, umbrele, steaguri și alte omagii.
De unde vine această apă și care este rolul ei?
Un rezervor de pe teren primește apa unui izvor natural ce izvorăște de sub un arbore uriaș de banian care se află la poalele unui deal, și este distribuită printr-un sistem de conducte până în orașul Amlapura, situat în imediata apropiere. Există un sistem de conducte subterane care duc la piscina superioară, unde apa iese prin gura unui gigant (o statuie demon) care stă la un colț al piscinei. Aici apa curge într-un bazin de nivel inferior iar mai departe se varsă în niște bălți mici cu pești și de acolo în câmpurile de orez care mărginesc grădinile.
O îmbinare perfectă a frumuseții, spiritualității și utilității.
Parcul Cultural Garuda Wisnu Kencana.
Bali este cunoscut pentru moștenirea sa culturală bogată, iar Parcul Cultural GWK este unul dintre cele mai bune locuri pentru a-l experimenta.
Acest parc este situat în sudul insulei Bali, în Ungasan, și este dedicat expunerii artei, dansului, culturii și muzicii tradiționale a insulei.
Parcul se întinde pe o suprafață mare, având circa 60 hectare, iar pentru vizitare și participare la diverse activități este nevoie de 3-4 ore.
De la parcare, accesul în parc se face cu minibusuri gratuite, iar intrarea în parc se taxează în funcție de activități. Un tichet basic, cu tur pe jos al parcului și asistarea la un spectacol costă 125.000 rupii( aproximativ 38 lei). Bonus, o băutură răcoritoare la unul din barurile din parc. Pentru cei care doresc că parcurgă parcul cu minibusuri, taxa este dublă. Există și pachete cu prânz, adică poți să mănânci ceva la un restaurant de tip autoservire din parc. Așa că nu trebuie să vă faceți griji decât despre starea vremii, și să fiți odihniți pentru că vizitarea este destul de solicitantă, mai ales dacă doriți să și urcați.
Am preferat să parcurg parcul pe jos, așa având posibilitatea de a merge în orice direcție doream.
Unul dintre cele mai interesante lucruri despre Parcul Cultural GWK sunt spectacolele culturale zilnice care prezintă tradițiile și obiceiurile din Bali, un exemplu fiind dansul tradițional Topeng, și tradiționalul Gamelan, incluse în Patrimoniul Cultural National al Indoneziei. Gamelan cuprinde un ansamblu de instrumente de percuție, al căror sunet este realizat prin lovirea cu ciocănele a diverselor obiecte, precum și o serie de tobe lovite manual. Dansul Topeng la care am asistat live, face parte din ceremoniile tradiționale sau repovestirea poveștilor antice din strămoși iar caracteristica sa este purtarea unei măști de către dansatori, care acoperă fața. Ca majoritatea dansurilor balineze, și dansul Topeng are rol de scenetă, dar este plin de simboluri semnificative, transmise prin culorile și expresiile măștilor și gestica dansatorului pe muzica ritmată. Dansul a durat circa 15 minute, dar am savurat fiecare mișcare și fiecare sunet, mai ales că nu am văzut așa ceva înainte. Aceste reprezentații au loc pe tot parcursul zilei( de fapt între orele 11-16) cu pauze de 15 minute.
Mai departe intru în labirintul imens săpat în stâncă, până ajung pe platoul central unde am viziune asupra statuii imense Garuda Wisnu Kencana.Wow! remarc cât de uriașă este.
Statuia Garuda Wisnu Kencana este inspirată dintr-o poveste din mitologia hindusă și reprezintă pasărea Garuda( asemănătoare vulturului ) purtând pe aripi pe zeul hindus Visnu. Statuia are o înălțime totală de 121 metri, fiind astfel cu aproape 30 metri mai înaltă decât Statuia Libertății din Statele Unite. Monumentul este cu adevărat grandios, fiind cam la fel de înalt ca o clădire de 21 de etaje și cântărește 4000 de tone, ceea ce o face să câștige titulatura de cea mai grea statuie din Indonezia.
La atâtea superlative, întrebarea mea de ce a fost nevoie de atât efort și atâta muncă pentru a crea această statuie megalitică( întrebare retorică evident), pare insignifiantă.
Se pare că deși autoritățile religioase de pe insulă s-au plâns că dimensiunea masivă a statuii ar putea perturba echilibrul spiritual al insulei, ea a fost totuși inaugurată în anul 2018, azi fiind unul dintre cele mai mari și mai impresionante repere culturale din Indonezia. Atât de mare încât este vizibilă și din terminalul plecări din aeroport.
În parc se mai poate vedea statuia vulturului Garuda, dar și o statuie gigantică a zeului Vishnu, un templu și diverse reprezentări mitologice, cum este șarpele Naga încolăcit pe una din scări. Parcul oferă un repertoriu bogat de spectacole pe timpul serii, concerte sau diverse festivaluri culturale, a căror scenă este platoul pietruit din centrul parcului, mărginit de statuile impunătoare dar și de blocurile de stâncă perfect tăiate pentru a crea un labirint ce parcă are menirea de a te face să crezi că ești pierdut în lumea fantastică( pentru noi, străinii) a mitologiei locale dar și a tradițiilor vechi de secole. Remarc că fiecare colț este frumos amenajat; o frumoasă alternanță între piatră și vegetația bogată. Cu siguranță, o vizită aici te va face mai bogat nu doar cultural ci și sufletește.
Tot la capitolul cultură intră și dansul Kecak.
Acest dans se practică în multe locuri de pe insula Bali, iar eu am asistat la cel de la Templul Uluwatu, situat pe coasta de vest a insulei.
Dansul Kecak are loc seara, în amfiteatrul deschis de pe marginea mării.Totul combinat cu roșul aprins al cerului la apus. Un loc magic.
Biletul de intrare este de 50.000 rupii( aproximativ 14 ron) spectacolul efectiv durează circa o oră, dar jumătate de oră înainte are loc găsirea unui loc în amfiteatru, mai ales dacă este timp frumos, mulți vin în acel loc pentru a vedea apusul de soare și participă astfel la spectacol.
Ce este acest dans și cum se desfășoară?
Dansul Kecak se bazează pe povestea Ramayana și este interpretat în mod tradițional în temple și în satele din Bali.
Cunoscut și sub denumirea de cântarea maimuței Ramayana, dansul, ( spectacolul sau drama, după unii) descrie o bătălie în care Vanaras, asemănător maimuțelor, condus de Hanuman, îl ajută pe Prințul Rama să lupte cu răul Rege Ravana.
Dansul este executat de aproximativ cincizeci de bărbați purtând doar un material în carouri în jurul taliei, cântând percutanți „chak,, și mișcându-și mâinile și brațele într-un ritm constant.De aici înțeleg că vine numele dansului. Din dans fac parte și femei, care interpretează roluri feminine, Sita și Rama, foarte grațioase, cu fețele machiate într-un mod foarte expresiv și îmbrăcate cu haine tradiționale iar restul personajelor dramei sunt interpretate de bărbați, care poartă costume care simbolizează personajul pe care îl au în cadrul dansului.
Kecak are rădăcini în sanghyang, un dans de exorcism care induce transă iar ritualurile de transă însoțesc adesea anumite secțiuni ale dansului kecak, cum ar fi în timpul portretizării arderii lui Hanuman. Dansatorul care joacă Hanuman este binecuvântat de un preot și intră într-o stare de transă pentru dansul cu loviturile de foc. De acea dansul este cunoscut și sub numele de dans cu foc.
Este acesta un spectacol? Unii ar spune că da, însă este plin de semnificații, face parte din cultura locului și simbolizează perfect credința locuitorilor insulei: binele învinge întodeauna.
O minunată îmbinare a spectacolului naturii cu povestea oamenilor, o îmbinare a focului cu apa. O seară divină, aș spune.
Special thanks Gus Jelantik!
