Insula Bali, considerată bijuteria Indoneziei şi una dintre cele mai turistice provincii din această ţară din Asia de Sud-Est, este faimoasă pentru templele sale hinduse răspândite prin toată insula, unele fiind construite chiar și în mijlocul apei. Iar oamenii mulțumesc mereu zeilor pentru ceea ce au și se străduiesc să fie mai buni pentru a avea o karma mai bună. Nu poți să nu observi accentul pus pe spiritualitate într-o lume atat de agitată, frumusețea ceremoniilor, dar și bucuria balinezilor de a trai.
Zâmbete gratuite, culoare, amestecate cu haosul străzilor, dar și cu agitația miilor de turiști care se înghesuie să-i simtă zenul. Miroase a frangipani, a bețișoare parfumate, a cafea.
Un loc în care poți să trăiești la maxim emoțiile oferite de junglă, terasele de orez, maimuțe ștrengare și elefanți blânzi.
Un verde cum rar întâlnești, pentru că aici când plouă… plouă!
Cu peisajul cultural înscris pe lista Patrimoniului Mondial a UNESCO, Bali este un spectacol continuu de tradiții și o imensă galerie de artă.
Cu certitudine, insula este unul din locurile cele mai fotografiate al lumii, tablouri de vis în centrul insulei, unde se află jungla cu terasele de orez, plantații de cafea, cocotieri și banane, lacuri, vulcani, dar și de plajele mai mari sau mai mici, însă toate de o frumusețe incredibilă, cu apusuri ce taie răsuflarea, și evident, temple răspândite în cele mai interesante locuri și cu cele mai interesante arhitecturi.
După o călătorie în Bali ești convins pe de-a întregul că insula își merită pe deplin titulatura de ,,Insula Zeilor,, iar cei 11 mii de km., și cele peste 14 ore de zbor care ne despart de Bali parcă nu există.
Călătoria spre Bali.
Călătoria spre Bali a continuat din Singapore, cu un charter al companiei Air Asia, în condiții destul de bune( chiar mai bune decât mă așteptam) iar zborul a durat 3 ore și jumătate, aterizând pe Aeroportul Ngurah Rai din Dempasar. Însă, la bagaje există o limită maximă de 20 kg., așa că trebuie să vă asigurați că această limită nu este depășită, altfel se plătește în plus.
Pentru intrarea în Bali, cetățenii români au nevoie de viză care se obține la sosire, dar este preferabil să o obțineți on-line, anterior călătoriei( accesând link https://molina.imigrasi.go.id./, sau situl MAE). Taxa de viză este de 35 usd/persoană. Eu am obținut viza de intrare on-line cu 2 săptămâni înainte de plecare, iar la sosirea pe aeroport trebuie prezentată viza descărcată în telefon( eu am avut-o și printată) iar verificările au fost succinte. Mai trebuie completată o declarație vamală, un formular primit de la angajații aeroportului după controlul pașaportului și al vizei și preluarea bagajului. Câteva întrebări și gata, am simțit deja aerul cald și proaspăt din Bali.
Cei din aeroport sunt foarte primitori și chiar se oferă să ajute la bagaj, nu este nimic greșit sau forțat în acest fapt, deoarece am ajuns rapid cu bagajul la ieșire. Am răsplătit serviciul cu o sumă modică( am lăsat 5 usd ) mai ales că am completat on – line declarația vamală și am primit un QR code, fără să mai completez scriptic același formular. La ieșire am cumpărat și SIM card de la Telecomsel cu 25 GB valabil 30 de zile, cu aproximativ 45 ron, suficient pentru întreaga mea ședere, și care a funcționat fără probleme. Sunt multe opțiuni pentru internet pe care le găsiți chiar la ieșirea din aeroport, iar activarea cartelei se face pe loc și chiar este recomandabil să verificați funcționalitatea internetului.
Moneda locală este rupia indoneziană, cu multe ,,0,,-uri, iar ca idee, 1.000.000 rupii echivalează cu 295 Ron!
Cam peste tot se poate plăti cu card, dar și în USD și destul de convenabil în Euro, chiar se face o paritate corectă( adică este diferență între cele două monede, spre deosebire de țări africane de exemplu, care calculează o rată egală la cele două monede). Totuși, este mai bine să se plătească în moneda locală mai ales micile servicii sau la piață, iar schimbul să se facă la case mari de schimb din orașe, unde cursul este afișat vizibil și în timp real. Aici poți să te asiguri că primești cursul corect și toată suma schimbată, deși de fiecare dată și la orice tranzacție în general trebuie verificate bancnotele date și primite, fiind multe zerouri pentru noi poate părea ciudat. Însă, dacă se acoperă ultimele trei de pe bancnota locală, utilizarea lor devine mult mai facilă pentru noi, care folosim bancnote denominate.
Câteva cuvinte despre insulă.
Bali face parte din arhipelagul indonezian și este înconjurată de Oceanul Indian, datorită poziționării geografice aici fiind un climat mediu tropical cald. Insula este destul de mică ca dimensiuni, având 140 km. lungime și 80 lățime, cu 5 milioane de locuitori. Capitala administrativă este orașul Dempasar, și tot aici se află Aeroportul Internațional Ngurah Rai, un aeroport modernizat și care poartă din plin tușa locală pe care nu ai cum să nu o remarci, chiar la intrarea în aeroport tronând o poartă despicată, model ,,candi bentar,, atât de emblematică pentru Bali, plus multe plante exotice.
Ca limbă, localnicii vorbesc balineză și indoneziană. După câteva zile petrecute în acest loc rețin că balineza este diferită totuși de limba oficială, și chiar are mai multe forme sau dialecte, printre care un dialect religios. Oricum, engleza este înțeleasă peste tot, și chiar vorbită, așa că din acest punct de vedere nu trebuie făcute griji.
Ca religie, în Bali majoritatea sunt hinduiști balinezi ( este puțin diferit de hinduismul din India). Desigur, există și alți credincioși cum sunt musulmani, creștini sau budiști, care conviețiuesc în pace și armonie.
Cu peste 10.000 de temple, Bali este de departe un loc ce concentrează multă credință, spiritualitate pură. În fiecare sat există trei categorii principale de temple, pe care balinezii le numesc pura, cuvânt ce provine din sanscrită şi înseamnă ,,spaţiu înconjurat de un zid,, – şi care îndeplinesc anumite funcţiuni în ritualurile balineze pe tot parcursul anului.
Peste tot în Bali pot fi văzute ofrande – flori, prăjiturele, orez – toate aşezate pe o mică bucată de carton sau într-un coșuleț din frunze şi lăsate pe străzi, în faţa magazinelor, a caselor, oriunde şi oricând. Localnicii aduc ofrande de acest tip de trei ori pe zi, pentru a le mulţumi zeilor şi pentru a-şi manifesta respectul pentru ceea ce zeii le-au dăruit. Cu siguranță că acestea influențează modul de viață al locuitorilor insulei( fie ei și temporari) deoarece există o armonie și liniște interioară ce nu poate fi descrisă în cuvinte. O experiență ce trebuie trăită! “Esti, în cele din urmă, ceea ce gandești. Emoțiile tale se supun gândurilor tale, iar tu te supui emoțiilor tale”, scrie Elizabeth Gilbert în cunoscuta sa carte „Eat, Pray, Love”, devenită ecranizare în anul 2010, o parte importantă fiind filmată chiar în insula Bali, și surprinde pe deplin întregul ,,vibe,, al insulei.
Insula are un relief muntos, cu vârfuri care ating peste 2000 de metri în cazul lanțului muntos din centrul insulei, unde se află și vulcanul Agung (3142 metri) unde cu regret nu am ajuns de această dată. Insula se bucură de căderi de apă spectaculoase, râuri repezi, junglă.
Din cauza naturii vulcanice, fertilitatea este exceptională iar irigațiile naturale provenite din acești munți, sub formă de cascade, ajută la agricultură, în special la cultura orezului. Cele mai multe terase de plantații de orez sunt în centrul și sudul insulei. În nord se găsesc mari plantații de cafea. Insula se bucură de multe plaje minunate, majoritatea cu nisip negru de origine vulcanică, dar există și plaje cu nisip alb, fin.
Apa oceanului are nuanțe ireale de albastru și turcoaz, recife de corali și o viața maritimă bogată. Bali este căutată de practicanții de sporturi nautice, în special surf.
Viața locuitorilor.
În Bali există câteva comunități mari urbane, în rest, locuitorii sunt concentrați în așezările rurale, destul de răsfirate datorită reliefului insulei. Cea mai concentrată și aglomerată este zona urbană Dempasar, unde este un trafic infernal, mai ales la orele diminieții iar apoi după masă în jur de ora 17-18, când toți se retrag de la muncă iar turiștii se întorc la cazări. Pe mine m-a frapat multitudinea de scutere, mii de scutere care țășnesc pur și simplu la semafor, sau încearcă se se furișeze printre mașini atunci când se produce vreun blocaj. Dempasar nu este un oraș turistic, dar vrând-nevrând, dacă te cazezi în sud sau în sud -vestul insulei, trebuie să îl traversezi, dar asta face parte din farmecul locului. În fond, aici își duc traiul mulți dintre locuitori și dintre cei care îți fac șederea plăcută pe insulă. Infrastructura este cam deficitară, multe drumuri pline de gropi, foarte înguste, cam neobișnuite pentru noi, iar în centrul insulei drumul devine și mai interesant datorită altitudinii și al curbelor care parcă nu se mai termină.
Se transportă orice și cu orice, de la găini, la jucării, mobilă, turiști…
Am fost în diferite regiuni ale insulei, fiecare arătând diferit de restul, atît ca peisaj cât și ca arhitecutră. Sudul insulei este modern, cu o amenajare de excepție, mai ales zona turistică unde sunt resorturi luxoase, zona de vest cu temple și plaje animate, restaurante și baruri de unde poți privi apusul, dar cam aglomerat mai ales în zona Kuta, estul cu zone mai sălbatice, dar mai ales centrul insulei, în special zona Ubud, părerea mea că este cea mai autentică regiune deoarece este zona rurală în care se află terasele de orez și parțial jungla deasă. În zona Ubud sunt multe puncte de interes (despre o parte voi relata în articolele viitoare) tot aici sunt casele ce aduc puțin mister dacă le privim din exterior, datorită porților mari din lemn frumos decorate, ce nu lasă privirile curioșilor să pătrundă în interior. Centrul insulei este zona montană și de lacuri, fiind deosebit de frumos peisajul, iar cei care preferă liniștea se pot retrage aici.
Insula Bali oferă suficiente locuri pentru ce dorește fiecare să vadă: temple, plaje, junglă, sau pentru practicarea unor sporturi expreme gen rafting sau sporturi nautice. Pentru timpul petrecut în Bali ( o săptămână) am avut posibilitatea să văd aceste regiuni, deși nu atât de amănunțit pe cât aș fi dorit. Cam două săptămâni ar fi suficiente pentru vizitarea pe îndelete a insulei și a te bucura de tot ce îți oferă.
De unul singur este dificil să te deplasezi pe aceste drumuri întortocheate cu bicicleta sau scuter, mai ales că indicatorele sunt rare, iar pericolele destul de multe. În schimb, este rentabil să închiriezi un taxi scuter( dacă călătorești singur și pe distanțe mai scurte) dar în rest, deoarece nu este pusă la punct o rețea de transport public în comun, cel mai bine este să apelezi la serviciile unor șoferi locali, care te duc în orice direcție dorești cu mașina proprie. Există multe firme care fac acest lucru și organizează tururi private, la care se poate apela cu încredere și care practică un preț corect. Eu am apelat la domnul Gus Jelantik care a făcut posibil să ajung în multe locuri minunate din insula Bali, un om deosebit, foarte onest și profesionist, fapt pentru care recomand cu căldură serviciile dumnealui (las aici un link către profil FB și către Bali Day Tour, https://www.facebook.com/jikgus & www.balidaytour.com ).
Locuințele tipice sunt cele pe un singur nivel, înconjurate de multă vegetație, dar aproape fiecare locuință are în față sau în curte un mic templu( unele temple au dimensiuni destul de mari, cam cât locuința propriu – zisă), ceea ce denotă încă o dată spiritualitatea locului și dăruirea balinezilor față de zeități.
Multe sculpturi în piatră ce reprezintă personaje mitologice sunt peste tot, unele apar de nicăieri, dar sunt de mare efect printre verdele insulei.
Principala ocupație a locuitorilor este legată de turism, dar mulți locuitori cultivă terenurile insulei cu orez, banane, cafea sau pomi fructiferi.
Bineânțeles, balinezii sunt renumiți și pentru meșteșugurile lor, diverse împletituri, obiecte de îmbrăcăminte și confecționări de vase, dar și pentru atelierele artistice, în special cele de pictură și sculpturi.
Toate acestea le-am văzut concentrate în piața Candi Kuning din Bedugul, o piață tradițională dar foarte căutată de turiști în drumul lor spre templul Ulun Danu Beratan, situat în apropiere. Am ajuns și eu în această piață, în care se vând în mare parte fructe dar există și magazine care vând suveniruri turiștilor, precum și standuri cu haine tradiționale sau sculpturi din lemn foarte frumos lucrate. Fructele care se vând aici provin din plantațiile comunității locale, dintre care se remarcă căpșunile ce cresc doar în zonele muntoase precum Bedugul. Găsești din plin fructele reprezentative din insulă, cum sunt durian, mangosteen, rambutan, pomelo sau snakeskin fruit. Condițiile curate ale pieței și mărfurile bine aranjate, frumos modelate cu combinații colorate de fructe și legume, arată diferit față de alte piețe tradiționale. De aceea, la prima vedere, te simți tentat să arunci o privire mai atentă asupra acestui loc. Am încercat și chipsurile din spanac și cele din cartof, foarte interesant condimentate. Bineânțeles, am cumpărat de aici ceai din lemongras dar și câteva seturi de bețișoare parfumate cu aromă de frangipani, care să îmi amintească un timp de toate mirosurile și aromele insulei. Ca în multe părți ale lumii, totul se negociază, nu doar în piață ci și în domeniul serviciilor, important de știut că din prețul inițial solicitat, cam 30% este cel real, poate chiar mai puțin, deci depinde de fiecare cât dorește să negocieze( de exemplu, chiar și la un banal magnet de frigider prețul inițial cerut a fost de 5 usd, dar valoarea lui am negociat-o la un dolar usd, preț pe care l-am și plătit).
Mâncarea este destul de accesibilă ca preț și gust, există multe localuri tradiționale sau mai bine zis afaceri de familie, denumite generic Warung, absolut peste tot. Dar și mâncare stradală ambulantă pentru curajoși (nu am testat nimic însă).
Cazarea mea a fost în Nusa Dua, din sudul insulei, chiar pe malul oceanului. Nusa Dua este de fapt o insulă care a fost conectată de Bali cu un pod, azi fiind considerată parte a acesteia, este o zonă foarte frumoasă cu plajă întinsă, totul foarte curat și plin de flori. O zonă turistică de succes, destul de liniștită însă în ciuda fluxului de turiști, fiind recomandată pentru cei care doresc să se relaxeze pe plajă în locul explorării insulei.
Despre cazare pot să spun că a meritat pe deplin cele 5 stele, totul fiind impecabil în privința serviciilor și condițiilor, poate un minus la personalul de la recepție care mi s-a părut destul de nepregătit, parcă erau noi angajați deoarece ezitau la rezolvarea unor chestiuni administrative întâlnite.
