Un volum de povestiri al scriitorului japonez Haruki Murakami, nascut în 1949, desenează relieful interior al unor bărbați care fie au pierdut, fie n-au avut nicicând pe cineva.
Fără ezitari, abil și nuanțat, Murakami explorează peisajul lucrurilor care îi unesc sau îi despart pe barbați de femei, vorbind despre singurătatea bărbatului, sexualitate și excentricitate, despre pierderi, regăsiri și efectele devastatoare ale unor evenimente aparent minore; personajele lui sunt mânate în luptă de permanenta cautare a unui echilibru, a unui adevăr și a unui fel de a-ți trăi viața care să împace sinele tău adevarat cu așteptările celorlalți.
Povestirea care dă titlul cărții,, Bărbați fără femei,, tratează cumva tranziția către singurătatea bărbatului, singurătate pe care bărbații fără femei o vor purta pe tot parcursul vieții.
,, E foarte ușor să ajungi unul dintre bărbații fără femei. E suficient să iubești enorm o femeie, iar ea să plece undeva.În cele mai multe cazuri,( după cum știți) viclenii de marinari sunt cei care le iau cu ei. Le ademenesc cu vorbe iscusite, le fură numaidecât și le duc în Marsilia sau pe Costa de Azur.În fața acestui fapt, noi suntem complet neputincioși. Sau poate că, fără nici o legătură cu marinarii, ele își pun capăt zilelor.Și aici suntem complet neputincioși.Nici marinarii nu pot face nimic.
În orice caz, așa ajungeți bărbați fără femei.Într-o clipită. Iar odată ce va-ți transformat în bărbați fără femei, culoarea singurătății pătrunde adânc în trupul vostru, ca o pată de vin roșu vărsat pe un covor de nuanțe deschise.Oricât de pricepuți ați fi în domeniul științelor gosodărești, scoaterea acestei pete e o treabă cumplit de dificilă. Poate că se mai estompează cu vremea, dar pata asta rămâne pată până vă dați ultima suflare. Își păstrează însușirile de pată și uneori are chiar și dreptul la cuvânt. Iar voi n-aveți încotro decât să vă duceți viața în paralel cu estomparea ei lentă, cu conturul ei neclar.,,