Milano are multe clădiri istorice însă de departe cea mai cunoscută este Domul sau Duomo di Santa Maria Nascente – catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Milano.
Construcția impunătoarei clădiri a început în anul 1386 la inițiativa arhiepiscopului Antonio de Saluzzo, azi fiind înconjurată de alte construcții istorice impesionante. Vorbim de palatele Carminati, D’ell Arengario și Palazzo Regale, care ne bucură privirea prin arhitectură și grandoare și împrejmuiesc Piața Domului, scoțând parcă în evidență frumusețea piesei centrale.
La Dom poți să ajungi din orice parte a orașului pentru că aici sunt atât linii de tramvai cât și stația de metrou aflată chiar în Piața Domului.
Când ajungi într-un astfel de loc entuziasmul nu mai ține cont de mulțimea de oameni opriți în piață și nici de vreme, capricioasă la mijloc de martie. Ochii caută instinctiv cel mai bun loc pentru poze, că altfel nu se poate; trebuie să ai dovada că ai fost în acest loc. Porumbeii caută și ei mâna întinsă cu semințe oferite de câțiva ,, trecători,, care mai apoi îți cer bani pentru câteva zeci de grăunțe( ce credeați? nu sunt gratis!). Ba chiar ,,aterizează,, în capul trecătorilor sau al turiștilor rămași împietriți la vederea bijuteriei arhitecturale și a uneia dintre cele mai impresionante catedrale.
Piața opune Domului statuia Împăratului Vittorio Emanuelle II, care a ordonat ridicarea cunoscutelor Galerii Vittorio Emanuell II atât de căutate de pasionații de fashion și nu numai.
Accesul în piață se poate face din mai multe laturi, dar cred că cel mai spectaculos este cel dinspre Via Dante, deoarece ai vizibilitate directă asupra Domului și sporește cumva dorința de a ajunge mai repede în preajma magnificei construcții.
Despre Dom orice descriere poate părea de prisos fiind cea mai cunoscută clădire din Milano și simbolul său. Situată în centrul orașului sau mai bine zis orașul s-a ridicat în jurul său, în descrierea Domului acesta se prezintă ca fiind cea mai impresionantă catedrală gotică din Europa.
Ca arhitectură nu putem comenta, dar unele date mai tehnice pot fi amintite pentru înțelegerea titulaturii sale, anume dimensiunile impresionante de 157 metri lungime și 11.700 mp., putând găzdui până la 40.000 de oameni, cu 3400 de statui din care 2245 doar pe exterior, 135 de turle și 96 de garguie. Construcția sa s-a întins pe cinci secole( clădirea fiind oarecum finalizată la finele sec.XX) fiind construită din marmură extrasă dintr-un singur loc, iar la reparațiile și extinderile ulterioare s-a folosit marmură cu aceiași proveniență.
Ușile catedralei sunt și ele impresionante având nu mai puțin de 10 metri înălțime și 5 lățime, fiind sculptate în bronz cu reprezentări din viața lui Isus și a Fecioarei Maria.
Domul este dedicat Fecioarei Maria protectoarea milanezilor, iar pe cea mai înaltă turlă de pe acoperiș tronează statuia aurită Madonnina înaltă de 4 metri, vizibilă de la depărtare.
În Dom a fost încoronat Napoleon ca rege al Italiei în 1805 și din inițiativa sa a fost finalizată fațada clădirii.
Pentru vizită în interior, urcarea la terase, acces la criptă, situl arhelogic din subteran precum și intrarea la Muzeul Domului( situat în incinta Palazzo Reale din vecinătate) trebuie cumpărat bilet. Există o multitudine de combinații de bilete, depinde de fiecare ce își dorește să vadă și ce așteptări are de la un astfel de obiectiv. Sunt diferiți organizatori de tururi pentru tot ce înseamnă Dom, fiecare cu propria ofertă și combinație de bilete, așa că aveți de unde alege.
Dorind siguranță am cumpărat bilet de acces în interiorul catedralei, urcarea la terasă pe scări și intrarea la Muzeul Domului direct de pe situl oficial, tariful de intrare fiind de 20 euro/persoană( plus o taxă urbană de 1,5 euro de personă). Totul se face on-line, preferabil cu ceva timp înainte( am rezervat cu o săptămână avans) mai ales dacă îți faci un program înainte să ajungi în Milano și te vei ține de el. Biletul are validitate trei zile în perioada selectată la cumpărare, asta însemnând cu poți intra/accede în interior, terase sau muzeu în trei zile diferite. Asta e bine mai ales dacă nu te încadrezi în timp sau dacă este vreme nefavorabilă( ploi, ninsori) care nu permit urcarea la terase din motive de siguranță, având posibilitatea de a alege altă zi. Tips: preferabil să optați pentru terase în prima zi de vizită a orașului, mai ales dacă vremea se anunță capricioasă în acea perioadă.
Intrarea în Dom se face pe ușa principală după o scurtă așteptare la rând și o verificare coroprală precum și a conținutului bagajului. Am ales ziua de marți, la ora 15, așa că nu era foarte aglomerat. Ca orice lăcaș de cult impune câteva reguli de bun simț( legate de conduită și îmbrăcăminte) dar și de securitate( ce nu ai voie să ai asupra ta, obiecte strict interzise, ș.a.) iar pentru detaliere e bine să se consulte atent biletul de acces dar mai ales situl oficial al Domului unde sunt explicate pe larg. Fotografierea și filmarea este permisă însă fără utilizarea de trepied.
Îndată ce pășești în interior vezi mai bine maiestuozitatea construcției, totul este impresionant, cele 52 de coloane gigantice ( corespunzând numărului de săptămâni dintr-un an) te conduc pe toată lungimea sa până în zona altarului. Spațiul este imens, iar vitraliile filtrează ușor lumina prin această adevărată pădure de coloane din marmură. Sunt 55 de vitralii care datează din perioade diferite, cele mai vechi datând de la finalul sec.XIV, însă toate impresionează prin colorit și reprezentări. În interior poți să ajungi până în zona altarului.
Pe una din laturile catedralei este un tablou al Fecioarei cunoscut ca,, Madonna delle rose,, și este loc de reculegere pentru mulți credincioși având în spate o legendă care spune că mama unui soldat rănit în luptă a venit să se roage Fecioarei aducând un buchet de trandafiri iar mai târziu când a revenit a găsit buchetul înflorit, iar pe fiul său vindecat.
Domul este la fel de spectaculos și la înălțime iar dacă optezi să urci la terasele acestuia vei vedea și de ce.
Urcarea la terase se face din exterior, undeva în spatele Domului. Aici ești verificat împreună cu bagajul. Pentru a ajunge la terase trebuie urcate 251 de trepte( și sincer, cam pun condiția fizică la încercare) dar odată urcat pe acoperișul terasat al Domului uiți instant de efortul depus. Ce muncă titanică s-a depus la construirea acestei capodopere, totul impresionează fiind într-un vădit contrast cu clădirile mai recente dar și cele moderne din oraș( vorbim de trioul de clădiri Generali-Pirelli-Allianz ce se văd în zare). Se pare că sunt necesare lucrări repetate de întreținere sau refacere, în multele videouri și poze mai vechi existau schele, schele de șantier fiind și la momentul vizitei și chiar se efectuau lucrări în unele zone.
De sus, Piața Domului pare un furnicar de oameni și mai ales porumbei. Urcăm și mai sus( sunt două rânduri de terase) de unde, în ciuda ploii mărunte m-am bucurat de la înălțimea celor 70 de metri de o priveliște uluitoare. A meritat pe deplin efortul.
Domul are la subsol o zonă arhelogică și o criptă în care se spune că ar fi depuse relicve sfinte și pâmânt adus din Ierusalim de către cavalerii cruciați. Pot fi vizitate, cu extracost.
Întreg turul( interior și exterior )a durat peste 2 ore iar cum vremea devenea tot mai rea din cauza ploii, experiența a fost completată prin vizita la Muzeul Domului situat în clădirea Palatului Reale din vecinătate. Muzeul este interesant, puțin cam întotocheat datorită multitudinii de exponate într-un spațiu restrâns, dar aici am văzut diverse artefacte aparținând cardinalilor ce au slujit aici de secole, mostre arhitecturale, detalii ale vitraliilor catedralei, o machetă din lemn a Domului dar și o replică a Madonninei. Una peste alta, rezervați-vă câteva ore pentru tot ce ține de Dom, chiar o jumătate de zi, pentru că aici sunt foarte multe de văzut. Iar detaliile fac diferența, nu-i așa?
