Arhipelagul Zanzibar mai este cunoscut și sub denumirea de Insulele Mirodeniilor (Spice Islands), lucru de înțeles deoarece în trecut, Zanzibar era cel mai mare producător de cuișoare din lume.
Cultivarea și producerea de condimente s-a dezvoltat mai ales în perioada în care comerțul cu sclavi era în plin avânt, Zanzibar fiind unul din punctele în care sclavii erau ținuți spre a fi vânduți, marile plantații de condimente fiind susținute din exploatarea fizică a sclavilor. După abolirea sclaviei și interzicerea comerțului cu sclavi, marile plantații au rămas fără forța de muncă fizică intrând în declin, iar astăzi, există mici ferme de condimente administrate de localnici care interferează cu scopuri turistice. De aceea, există o multitudine de oferte de vizitare a fermelor, așa numitele Spice Tour.
Poate pentru unii nu sună atât de interesant un astfel de tur, însă vă asigur că face toți banii. Deși acest tur poate fi făcut la fel de bine și pe cont propriu, am ales să merg în acest tur organizat, considerând că pentru mine este cea mai comodă variantă.
Am vizitat ferma de condimente din regiunea Kizimbani, aflată în partea de sud a insulei Zanzibar. Turul efectiv a durat aproximativ 4 ore, începând imediat după prânzul luat chiar în incinta fermei, având drept călăuză pe Michael, ghid turistic, precum și unul din angajații fermei. Prânzul a fost delicios, sucul proaspăt de ananas și mango dând un boost de energie binevenit pentru parcurgerea turului.
Turul începe având în mână un mic coșuleț împletit din frunze în care ai posibilitatea de a aduna diverse semințe, frunze, scoarță sau fructe, pe care le primești de la ghizii însoțitori pentru a le mirosi, pipăi ori gusta, și pe care le vei lua acasă drept amintire. Urmează apoi prezentarea (în limba engleză) a istoriei condimentelor pe insulă, urmând a fi ghidat pe cărările fermei propriu-zise.
Pe rând, am văzut culturi de lemongrass, ei folosind de la plantă frunzele și tulpina, la noi găsindu-se în comerț rădăcina, culturi de ginseng( seamănă cu o cultură de usturoi) mai departe arborele de mango, plin de fructe, arborele de scorțișoară, unde poți să testezi aroma din diferitele părți ale arborelui (începând cu frunza, rădăcina iar apoi scoarța copacului).
Vanilia, atât de cunoscută, este o plantă parazită, trăind cățărată pe alți arbuști.
Despre nucșoară, am aflat că însăși Coco Chanel a vizitat insula Zanzibar în căutarea unor arome necesare creării parfumurilor devenite celebre, pentru Chanel no.5 aceasta folosind o parte din nucșoară, mai precis un filament de culoare roșie ce separă sâmburele propriu-zis de pulpă și coajă. Foarte interesant, nucșoara nu seamănă cu ceea ce găsim la noi, fiind un fruct de dimensiunea unor caise, la noi ajungând doar acel sâmbure care uscat, poate fi răzuit.
Am văzut piperul, care se recoltează în diferite stadii, de aici rezultând o varietate întreagă de piper, anume verde, roșu, alb sau negru.
Despre arborele de iod nu cunoșteam nimic, dar iată că în Africa, arborele de iod este dezinfectantul și cicatrizantul natural al localnicilor, ce cunoaștem noi despre iod nefiind altceva decât planta macerată în alcool.
Am avut ocazia să miros florile portocalului, grepfrutului sau lămâiului, minunat. Fructul stea, atât de spectaculos în decorarea deserturilor, apoi Jackfruitul, atât de aromat, necunoscut de majoritatea românilor.
În Africa crește și arborele de pâine, ale cărui fructe, de dimensiuni impresionante, are exact gustul pâinii.
Africanii au și ruj natural, anume, fructele arborelui lipstick, al cărui miez conține un pigment de culoare roșu aprins, folosit de femei pentru a-și colora buzele, iar de către tribul masai, pentru colorarea părului în roșu aprins.
Întinse culturi de banane și ananas, în aer plutind aroma arhicunoscută a fructului.
Cuișoare, arborele curry, papaya, și multe altele.
Am asistat la culegerea nucilor de cocos, iar demonstrația unui unuia din angajații fermei, Mister Butterfly man, care a urcat cu mâinile și picioarele goale în vârful unui cocotier înalt de 8 metri, a fost impresionantă.
Nici nu îți dai seama de cât de repede trece timpul, și totul a luat sfârșit, nu înainte însă de a mai servi un pahar de suc proaspăt și rece de ananas, și de a trece pe la Spice market-ul din incinta fermei pentru a cumpăra câteva condimente locale pe care le-am adus acasă.
A fost experiență care mi-a testat toate simțurile!
