(Articol apolitic și neutru)
Din 22 mai, întregul sistem educațional a intrat în grevă.
Momentul nu este întâmplător ales, iar revendicările celor din învățământ nu sunt noi. Trăim aceste zile încărcați de emoția sfârșitului de an școlar și mult așteptata vacanță de vară. Și examenele inevitabile pentru absolvenții etapelor terminale, admiterea la liceul dorit sau la universitatea aleasă.
A venit rândul celor din educație să își facă cunoscute cerințele și nevoile.
În ultimii 30 de ani ne tot reformăm sistemele ,,de bază,,.
Să luăm exemplul celor din domeniul sănătății. Câte zeci de generații de absolvenți ai facultăților de medicină și tineri medici au părăsit țara pentru a lucra în străinătate, reclamând condiții moderne și salarii decente? Câte revendicări și greve au avut loc până la găsirea unui sistem de remunerare satisfăcător? Cu ce preț?
Unul din drepturile și libertățile fundamentale este dreptul la învățătură, înscris ca atare la art.32 din Constituția României. Acest text spune că ,,Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal şi prin cel profesional, prin învățământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.,,
Cei care lucrează în învățământ au sarcina de a-i învăța pe alții, de a-i pregăti pentru viitor, pentru viață chiar, indiferent de profesia pe care vor alege.
Ei sunt cei care formează la rândul lor alți profesori, medici, ingineri, marinari, juriști, artiști, bucătari, programatori, meteorologi, ș.a.m.d., pe scurt, pe toți ceilalți, chiar și pe politicieni. Sunt modele pentru mulți dintre noi.
Nu am copii care să urmeze o formă de învățământ, sau altă legătură cu sistemul educațional național, iar acest articol vine ca urmare a celor întâmplate în ultimele zile în sistemul de educație, pentru a răspunde la întrebarea: care este prețul educației? Sau cel puțin să reflectăm la aceasta.
Am discutat zilele acestea cu părinți, care nu dezaprobă greva profesorilor fiind doar îngrijorați de faptul că nu au cu cine să lase copii acasă și cum se va încheia anul școlar; cu profesori, care nu au certitudinea unui deznodământ; cu elevi, care sunt nerăbdători să susțină examenele obligatorii ori să înceapă mult așteptata vacanță.
Greva profesorilor nu este prima, și probabil nu va fi nici ultima. Toate sistemele naționale și ramurile economiei au trecut pe rând prin procese reformatoare, care au creat nemulțumiri. Nici un sistem nu este perfect și nu va mulțumi pe toată lumea.
Transporturile, mineritul, sănătatea și chiar justiția și-au cerut în acest mod unele drepturi. De aceea, cei care critică acum greva profesorilor ar trebui să reflecte la aceasta. În plus, dreptul la grevă este garantat prin Constituție (citat art. 43 –,, Dreptul la grevă. Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale. Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esențiale pentru societate.,,) Care este vina cadrelor didactice?
În loc să se găsească soluții pertinente și realiste de rezolvare a situației din educație, se îndreaptă atenția spre mult discutatul subiect al ,,pensiilor speciale,, care ,,sărăcesc,, bugetul. Oare? Cu ce sunt vinovați ,,specialii,, că există legi adoptate de puterea legislativă care au stabilit aceste drepturi? Nu văd nici o legătură cu ceea ce se întâmplă acum cu salarizarea profesorilor sau cu sistemul educațional.
Educația este baza oricărui stat, iar subiectul salarizării celor din educație trebuie tratat aidoma siguranței naționale. O educație de calitate costă, în orice țară dezvoltată educația este pusă pe primul loc.
Cum spuneam, nu am copii la școală, dar mă îngrijorează viitorul multor generații educate formal.
Nu am nici o îndoială despre onestitatea și devotamentul cadrelor didactice în educarea celorlalți. Suntem mândri când citim știri despre elevi sau studenți geniali, despre premiile câștigate chiar și la nivel internațional. Avem așteptări de la cadrele didactice, însă câți știu despre sutele de ore de muncă suplimentară ale profesorilor, de strategiile didactice pentru a atrage elevii, de răbdare ( știu despre ce vorbesc, fiind mama unui olimpic internațional ). Aceiași profesori își cer azi drepturile!
Examenele naționale se vor susține, anul școlar se va încheia, pentru toți va începe vacanța. Iar prețul educației îl vom vedea curând!