India – țara cu cea mai mare populație dar și o suprafață impresionantă. Un loc de poveste, cu maharaj și animale sacre. Locul în care iubirea a intrat în eternitate. Locul ce îți ascute instantaneu toate simțurile. După ce ai vizitat un astfel de loc cu siguranță ai nevoie de timp pentru a ,,digera,, ce ai văzut și trăit acolo.
Mulți visează la peisajele de poveste și ambientul magic al pământurilor Indiei. La fel, și eu am plecat spre India având în minte imaginea idilică a culturii și tradițiilor indiene atât de promovate de industria bollywoodiană. Dar cum socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă aveam să constat destul de rapid că această experiență va rămâne în așteptare. Iar celebrul Triunghi de Aur s-a transformat mai degrabă într-un Z( știți, celebrul semn a personajului din pelicula Masca lui Zoro deși nu are nimic de-a face cu această poveste).
Ce este Triunghiul de Aur? Cel mai căutat circuit de călătorie din India și cuprinde orașele Delhi, Agra și Jaipur, care reunite imaginar dau fațetele unui triunghi.
Iar acest circuit de călătorie, lung de vreo 700 km., începe în mod normal din Delhi se deplasează spre sud spre Agra și apoi spre Jaipur, încorporează vestigii istorice de neeglat dar și obiective turistice de talie mondială.
Ei bine, după o cântărire a posibilităților de vizitare, am optat pentru un circuit al unei agenții din București care propunea un program ce dădea bine pe hârtie. La fața locului lucrurile aveau să se schimbe… ba chiar de multe ori.
Trecând peste aspectele legate de organizare( deși a fost mai degrabă dezorganizare), de cazări sau intrările la obiective, în articolele următoare încerc să rezum experiența la ceea ce am găsit în realitate.
Pentru a călători în India este nevoie de e-visa și musai pașaport valabil pentru cel puțin 6 luni. Aplicarea on-line pentru viză turistică se poate face individual ( este nevoie de pașaport, poză, biletul de avion și dovada cazării din India) și se completează un formular cu foarte multe întrebări la care trebuie să răspunzi sincer. Taxa de viză este de aproximativ 34 usd., și se va plăti la aplicarea pentru viză. Toate informațiile și link-urile valide se pot accesa de pe situl www.mae.ro.
Dar am văzut că majoritatea agențiilor de turism care organizează circuite sau vacanțe în India se ocupă de obținerea vizei, așa că depinde de fiecare cum va alege să o obțină. Nu este nevoie de vaccinuri dar după cum am văzut că stă treaba pe acolo, ar fi nevoie de vaccinul contra hepatitelor( cel puțin) mai ales dacă mâncarea stradală îți face cu ochiul. Asigurarea de călătorie și medicală din țară( eu am făcut la Generali, pachetul Plus Premium a costat 168 lei).
În bagaje, o trusă medicală cu diverse produse farmaceutice preponderent pe partea digestivă, unde se întâmplă să fie nevoie datorită condimentelor puse în absolut toate preparatele și cu care noi nu suntem obișnuiți. Mâncarea indiană este foarte picantă, așa că dacă nu sunteți obișnuiți ce aceste preparate, trebuie multă cumpătare. În rest, haine lejere, fiind destul de cald pe acolo( la final de octombrie am prins și 34 grade C) ceva pentru protecție solară și o pălărie care să prevină insolația, încălțăminte foarte comodă, multe produse de igienă( la toate cazările am văzut că sunt puține produse și oricum ceva a lipsit, fie șampon, fie un gel de corp, ș.a.).
În privința plăților, se utilizează mult plata cu dolari americani, care sunt preferați, dar și euro sau lire sterline. Bineânțeles, și plata cu cardul dar care nu funcționează întotdeauna și în multe locuri( cum ar fi piața, sau prin zonele rurale). La cursul valutar începe distracția, acest curs nu este prea bine stabilit și nu poți să schimbi la bancă, de aceea cei care fac schimbul valutar practică un curs aproximativ( ce este în mod evident în cîștigul lor), fie că vorbim de persoane fie chiar de hoteluri sau resorturi unde cursul era foarte diferit, chiar și în timpul zilei. Moneda locală este rupia indiană, ce dă de furcă din cauza multor zerouri din coadă.
Zborul a fost destul de plăcut, deoarece am avut bilet la compania Qatar, care are condiții foarte bune, pe segmentul București -Doha( cu escală de 4 ore la dus și vreo 5 ore la întors) apoi Doha -New Delhi. Nu voi insista pe serviciile companiei aeriene care a fost la înălțime( ca de fiecare dată ), mai multe gustări și băuturi calde sau reci( ceai, cafea, sucuri, apă, vin, spumant sau bere) curățenie și amabilitatea ridicată a personalului de cabină. Returul a fost la fel, zburând cu aceiași companie și în aceleași condiții.
Lonely planet-India
Am ajuns în New Delhi aproape la ora trei dimineața, dar aici a început deja nebunia, am stat foarte mult la serviciul Imigrări( unde se verifică viza). Ca să intri în India, pe lângă pașaport și e-visa( poate fi printată sau chiar din telefon cu codul de bare aferent) trebuie completat un mic formular. Practic am asistat la lentoarea unor angajați care țineau morțiș ca pe acel formular să fie trecută adresa exactă a hotelului unde era cazarea, iar apoi urmează scanarea feței și a amprentelor palmare( nu funcționau aproane nici un aparat la acel moment, așa că timpul de așteptare a crescut și mai mult ).
Într-un final, iată-ne ieșiți din aeroport cu bagaje, direct în lumea agitată pe care urma să o descoperim în următoarele 8 zile. La primele ore ale dimineții era destul de cald, dar ce te izbește din prima este umezeala ridicată, și acea ,, ceață,, care plutește cam peste tot.
Prima zi a debutat pe drum, nu înainte de a vedea în trecere puțin din New Delhi și a servi micul dejun. Se observă deja aglomerația, dar asta ar fi normal deoarece aici sunt peste 32 milioane de oameni. Ce este șocant sunt mormanele de gunoaie( cele mai multe gunoi menajer ) și care sunt lăsate absolut peste tot.
Pentru noi, străinii, poate părea de neânțeles de ce vacile se plimbă nestingherite pe bulevard, pe străzi, printre oameni și mașini. Între animalele sacre pentru hinduism cel mai important animal este vaca, așa că vacile nu doar că nu se sacrifică, ci sunt de neatins. Vaca sacră indiană este venerată ca Gau mata sau „vaca mamă”, sunt împodobite în timpul sărbătorilor religioase și purtate în procesiune.
Sunt tratate aidoma unor zeități, de aceea sunt lăsate libere chiar și pe străzile marilor orașe, iar dacă vreuna se gândește să traverseze strada, are prioritate. Nici un șofer nu ar îndrăzni să claxoneze dacă o vacă i-ar sta în cale. Există mai multe legi care protejează vacile și sub nici o formă nu pot fi sacrificate și mîncate. Iar dacă o vacă nu mai este productivă, adică nu mai dă lapte, de cele mai multe ori ea este lăsată pe străzi, liberă, fără stăpân.
Cum se va împăca această credință cu sociteatea modernă, rămân de văzut. Dar indiferent ce va fi, vaca este considerată una din caracteristicile evidente ale culturii indiene.
Spuneam de organizarea dezastruoasă a acestui circuit, deoarece am petrecut foarte mult timp de drum, foarte mult chiar. Traseul inițial a fost schimbat de organizatori chiar înaintea plecării din țară, ceea ce a avut o serie de consecințe. Iar la fața locului, ghidul local schimba programul intempestiv, bașca se încura în propriile afirmații.
Pentru autocare și microbuze există o limită de viteză de 50 km./h, iar pentru autoturisme de 70 km./h. Cu tot cu circulația haotică și multitudinea de localități traversate, drumul a părut infinit mai lung decât era în realitate.
Despre cum se circulă în India, voi rezuma în câteva cuvinte. Se circulă haotic cam peste tot, semnele rutiere sunt de regulă ignorate, nu doar de șoferi ci și de pietoni. Trecerea străzii devine test de supraviețuire. Oricând poți să fii călcat de vreo mașină, tuk-tuk sau bicicletă.
Și claxonatul este la ordinea zilei, dar vorbim de acel claxonat insistent și cumva continuu, ce devine extrem de obositor.
Periplul indian s-a desfășurat în mare parte pe teritoriul statul Rajasthan, ce ocupă 10% din suprafața Indiei. Un stat încărcat de istorie, ce aduce cu el o bogată moștenire culturală.
După vreo șase ore, am ajuns în micul orășel Mandawa. Aici am avut cea mai autentică cazare din India și oarecum surprinzătoare: Vivaana Culture Hotel. Ce este acest loc? un conac vechi datând din secolul XIX care păstrează vie trecerea timpului. Situat la vreo 5 km. de centrul orașului Mandawa, într-o zonă rurală tipică aproape cum vezi prin filme, cu străzi prăfuite, vaci și multe ruine.
Conacul este proprietatea unei familii care l-a restaurat în timp, păstrând în cea mai mare parte autenticul, inclusiv pictura murală atât de specifică zonei. Am fost întâmpinați de un indian oacheș, iar de îndată ce am trecut de masiva poartă de lemn parcă am intrat într-o poveste. O mică curte pavată, înconjurată de coloane mari, de uimire abia am timp să observ detaliile. Camera poartă mirosul timpului, adânc impregnat în tâmplăria din lemn. Aidoma casei străbunilor noștri.
Conacul este pe mai multe nivele, cu curți interioare ,,secrete,, iar curtea principală, plină de verdeață este și locul de luat masa. Foarte intim, mai ales la cină când este luminat discret.
Dincolo de viața arhaică de pe străzile mici și prăfuite înviorate doar de glasul vesel al copilăriei și câteva veverițe jucăușe am rămas cu imaginea unei oaze de frumos și liniște. O poveste din alte timpuri.
Ce am văzut în Mandawa.
Orașul în sine este foarte mic, vreo 30.000 de locuitori și se află pe teritoriul statului Rajasthan.
Mandawa este supranumit galeria de artă deschisă pentru că deși aici trăiesc azi o ,,mână,, de oameni, în trecut micul orășel reprezenta o oprire importantă în ruta comercială ce începea din China. În timpurile înfloritoare, acum mai bine de 400 de ani, unii comercianți au hotărât să se stabilească în zonă construind conace impunătoare, denumite haveli. Aceste conace atrag destul de mulți vizitatori în zonă fiind cumva unice prin felul în care sunt sau erau cândva decorate.
La prima vedere nu este ceva spectaculos, multe conace fiind abandonate azi fiind practic doar ruine. Luat la pas însă, am descoperit câteva conace recondiționate care pot fi consideraste galerie de artă datorită picturii murale, a reprezentărilor laice dar și mitologice lucrate la detaliu. Din păcate, cele câteva zeci de conace mari sunt lăsate de izbeliște, unele familii proprietare neinvestind nimic în păstrarea sau recuperarea lor, deși deschid porțile vizitatorilor care doresc să le treacă pragul.
Și asta am constatat pe viu în locurile în care am intrat. Din fericire, există și haveli recondiționate iar unele au fost transformate în hoteluri.
În acest loc au fost turnate multe filme bollywoodiene, probabil din dorința de a etala opulența vieții din vremurile trecute.
Viața locală destul de restrânsă, poate și faptul că vizitarea orașului era la apus, iar noaptea se apropia cu pași repezi. Numai bine, întunericul face mai puțin vizibil starea deplorabilă a unor bijuterii arhitecturale, chiar și a gunoaielor care par că răsar de peste tot.
Comercianții ambulanți se înghesiue să vândă diverse suveniruri, magneți și brățări. Dar am văzut și ateliere drăguțe de desen și pictură, pentru cine dorește un suvenir mai autentic.
Cine dorește să viziteze India și are timp poate să treacă prin acest loc, dar în opinia mea nu este ceva necesar, în afară de aceste haveli, un scurt tur al orășelului și a observa viața, nu ai prea multe de făcut.
