Câți avem obiceiul de a ne așterne gândurile, frământările sau ideile și să le păstrăm peste timp, concentrate într-un jurnal ?
,,Jurnal necenzurat,, este jurnalul integral al celui mai mare dansator din toate timpurile – Vaslav Nijinski.
Vaslav Nijinski s-a născut la Kiev în 1889, iar la vârsta de 30 de ani a fost diagnosticat cu schizofrenie, fiind internat într-un ospiciu, nemaiapărând în public niciodată. În scurta sa carieră a fost celebrat pentru virtuozitatea sa și pentru profunzimea și intensitatea caracterizărilor sale. Vaslav Nijinski este considerat cel mai mare dansator masculin de la începutul secolului al XX-lea.
Jurnalul cuprinde scrieriile din iarna 1918–1919, când Vaslav Nijinski se afla în Elvetia, împreună cu soția și fiica sa, și este publicat așa cum a fost scris de autorul său. De aceea, emoțiile acestuia pot fi trăite la fel de intens ca autorul lor.
Jurnalul este redat sub forma unor caiete, și constituie mărturia bulversantă a unei vieți dedicate creației. În plină tinerețe și glorie, artistul e pe punctul de a ceda în fața nebuniei. Arta și viața cotidiană palpită în pagini care vorbesc mai ales despre suferință și căutare în mod repetitiv, obsesiv, incoerent, violent. Prima carte este despre viață, așa cum o vedea dansatorul, despre apropiații săi, chiar scrisori către soția sa căruia obișnuia să îi scrie mesaje de dragoste. Dorința sa de a descrie absolut orice este captivantă, acesta presimțind că va fi declarat nebun, scrierea sa fiind practic ultima parte a vieții ,,normale,,. După diagnosticarea acestuia cu afecțiune psihică, scrierile din jurnal se concentrează spre moarte, o moarte socială, mentală, ce precede celei fizice. Ultimul caiet din jurnalul necenzurat este mai tristă, deoarece suferința dansatorului crește și acesta este mai pesimist. Însă, indiferent cum s-a sfârșit povestea acestui genial dansator, jurnalul duce peste timp cele mai adânci gânduri și frământări, de care noi oamenii, nu ducem nicicând lipsă.
