Cu siguranță că atunci când auzim numele de Kenya ne gândim imediat la acel loc în care se face safari, la elefanți, girafe, lei sau zebre.
Dar ne gândim și la cunoscuta cafea kenyană, atât de apreciată în întreaga lume. Însă Kenya are atât de multe de oferit. Dacă ar fi să ne raportăm la statistică, peste 60% din PIB-ul țării provine din partea de servicii și implicit din turism. De ce vin atât de mulți oameni aici?
Kenya este o țară relativ,,nouă,, dacă ne raportăm la situația politică și administrativă.
Și-a dobândit independența în anul 1963 în urma unei răscoale cu o istorie tragică. Granițele actuale au fost stabilite în 1985, iar țara a primit numele actual în anul 1990. Fostă colonie britanică, nu avea un nume înainte de independență, făcând parte dintr-o regiune mai mare numită Africa de Est. Numele tării este dat după muntele Kenya, aflat în nordul țării, cu înălțimi de peste 5000 metri și care îl plasează astfel pe locul doi în Africa ca înălțime după Kilimanjaro, numele muntelui fiind dat de băștinași, în traducere însemnând ,,strălucire,, cel mai probabil din cauza zăpezilor veșnice și a ghețarilor situați în vârf care strălucesc puternic pe timp de zi.
Kenya are două limbi oficiale: engleza, moștenire a colonizării britanice și swahili, limba oficială a mai multor țări din Africa.
Dar pe teritoriul țării se vorbesc vreo 68 de limbi sau dialecte derivate din limba nativă a locuitorilor atât din est cât și din vest. Iar acest lucru denotă comuniunea dintre popoarele native și o lecție a identității culturale.
Și steagul Kenyei este plin de simboluri, iar culorile ce se regăsesc pe steag însemnă: negru-culoarea poporului, roșu-culoarea sîngelui vărsat la dobândirea independenței, alb-culoarea păcii, verde-culoarea naturii, a vieții. Pe mijloc se regăsește scutul maasai, ca parte din vechea țară.
Kenya se bucură de o cultură aparte. Cine nu a auzit măcar o dată despre poporul maasai? Astăzi, poporul maasai numără peste 500.000 de oameni, cunoscuți pentru abilitatea lor de a sări cât mai sus în cadrul dansurilor tradiționale și demonstrative, a portului lor ce îi deosebește de alte culturi sau triburi, a modului de construire a satelor și a consumului de sânge proaspăt. Deși semi-nomazi, viața acestora depinzând azi de economia de piață, câștigându-și traiul din vînzarea de capre, vaci, cereale sau bijuterii ori mici obiecte casnice lucrate manual, ei nu și-au pierdut identitatea, păstrând tradițiile și cinstind simbolurile culturii lor.
O mare parte a exportului o reprezintă cafeaua produsă aici, însă kenyenii nu sunt mari băutori de cafea, consumând mai mult ceai. Însă, cum spuneam, cafeaua produsă aici este cunoscută și apreciată în întreaga lume, pentru aroma ei ușoară și suavă, înmagazinând practic esența Africii: terenul acid din centru, razele soarelui și dragostea cu care este cultivată, recoltată și pregătită.
Oamenii sunt extrem de prietenoși, zâmbitori, dornici să îți povestească despre țara lor. Peste tot am întâlnit oameni corecți și de ajutor, așa că nu este nici un fel de problemă dacă vei călători singur sau pe cont propriu.
Nu în ultimul rând, plajele întinse și briza Oceanului Indian te fac să te îndrăgostești iremediabil de această țară, aici putând să te relaxezi pe plaje idilice sau într-o piscină răcoroasă la umbra unor palmieri.
Condiții de intrare în țară.
Condițiile actuale de intrare în țară se rezumă existența pașaportului și la obținerea unei autorizații de călătorie, numită eTA, prin accesarea unui link (https://www.etakenya.go.ke/) ce te trimite pe o platformă administrată de autoritățile kenyene. Practic, după completarea unui formular online și încărcarea documentelor justificative(pașaport, poză, dovada rezervării unei cazări și a biletului de avion dus-întors) și plata taxei de procesare, 34 usd/persoană, această autorizație se emite destul de repede( cam 24 ore), putând fi descărcată și printată. Este nevoie de această autorizație înainte de ajungerea în Kenya, deoarece se obține exclusiv online. Odată cu intrarea în Kenya, se verifică această autorizație și se pune o ștampilă în pașaport nemaifiind nevoie de alte formalități și taxe. Vaccinuri nu sunt obligatorii, având recomandare cel pentru febra galbenă și febra tifoidă, și este bine să se administreze profilactic un tratament anti-malarie. Toate condițiile de călătorie trebuie consultate în prealabil pe siturile oficiale, cel mai bine pe situl M.A.E.
Cum a decurs călătoria.
Am plecat din București cu destinația Mombasa-Kenya, via Dubai, cu compania FlyDubai. Deoarece zborul a suferit modificări ca în final să se ofere o escală în Dubai peste noapte, drumul spre Kenya a durat practic 24 de ore, întinzându-se pe două zile. Un lucru ce nu surprinde având în vedere ,,încurcăturile,, din aeroporturi, întârzâieri și chiar anulări de zboruri. Serviciile de la FlyDubai nu sunt dintre cele mai bune, să zicem acceptabile, dacă trecem cu vederea aeronavele îngesuite și mâncarea cu gust sintetic ce se oferă în cost. Dar între două reprize de somn, o cafea și o carte, am ajuns la destinație.
Pentru escala din Dubai atât la dus cât și la întors am avut cazare la Ibis One Central, un hotel drăguț, foarte aproape de centru și de aeroport, având astfel posibilitatea de a vedea unele obiective ce pot fi vizitate pe timp de noapte.
Am aterizat pe aeroportul internațional MOI din Mombasa, un aeroport micuț, extrem de simplu, neaglomerat, la plecare fiind doar două porți de îmbarcare. Pentru părăsirea țării nu sunt formalități speciale, iar totul a decurs foarte rapid, având timp să intru în câteva mici magazine (3 sau 4) de unde am mai cumpărat câteva suveniruri (la un preț foarte bun și mai mic decât în oraș) și să cumpăr o sticlă mare de apă (trebuie să cereți să o înfolieze altfel nu este permisă urcarea la bord, nu am înțeles de ce!?).
Despre bani, costuri și transport local.
Moneda locală este șilingul, cu un curs aproximativ de 1 ron=28 șilingi. Schimbul este foste convenabil la hotel și la casele de schimb valutar( am folosit dolari americani, dar se caută și euro). Plățile cu cardul sunt general acceptate, dar sunt locuri în care este nevoie de bani lichizi, cum ar fi în piață. Se obișnuiește să se lase un tips, mai ales dacă ți se face un serviciu, dar oamenii sunt foarte drăguți și în general foarte serviabili astfel că este o plăcere să îi poți recompensa și simbolic. Sunt multe magazine cu preț fix, chiar și pentru suveniruri, dar sunt locuri în care se poate negocia până la o treime din prețul inițial, mai ales la locurile în care se vând produse manufacturate.
Ca și costuri, pot să spun că sunt pe la 70% din cele practicate la noi, iar la mâncare chiar mai mici. Transportul public este disponibil, cu microbuze, dar totul este foarte aglomerat,așa că există alternativa privată cu ,, matatu,, un soi de microbuz foarte colorat cu diferite inscripții și desene, unele chiar cu sisteme de iluminat ingenioase. Pe distanțe scurte există și tuk-tuk( combinație dintre motocicletă și bicicletă), foarte eficiente mai ales în locurile aglomerate. Bineînțeles, la un cost superior este disponibil serviciul de taxi. Dacă se rezervă o excursie locală, de regulă transportul este inclus, având asigurată ridicare chiar de la cazare astfel că este mult mai convenabil pentru a te deplasa în zonă.
Țara are o infrastructură foarte bună, în general drumuri modernizate, foarte bine semnalizate. Se circulă pe partea stângă.
Despre vreme și climă.
Kenya are parte de două anotimpuri ploioase și de două secetoase. Adevaratul anotimp secetos se întinde din iunie până în septembrie, iar atunci este cel mai bine să vizitezi țara. Al doilea, în ianuarie și februarie (dar cantitatea de ploi este cam dublă față de iunie – septembrie). De evitat sunt cele două anotimpuri ploioase – noiembrie – decembrie și mai ales martie – aprilie, când numeroase lodge-uri de safari se închid, drumurile devin impracticabile în zona rurală și totul este mohorât. Temperaturile variază,dar sunt în jur de 30 grade, clima de-a lungul coastei de est fiind destul de umedă și răcoroasă seara, iar în centru, este mai rece pe timpul nopții și al dimineții.
Majoritatea locuitorilor sunt creștini, sunt însă și comunități mari de musulmani și chiar hinduși, urmași ai celor stabiliți aici în timpul colonizării. Toți trăiesc în pace și armonie, de aceea cei care vizitează țara trebuie să le respecte orientarea.
