Deborah Feldman, autoarea romanului NEORTODOX, rescrie memoriile copilăriei sale petrecute în America, dar mai ales trăirile și lecțiile primite în cadrul unei comunități religioase-evreii hasidici stabliți în Brooklyn, în care erau controlate strict toate aspctele vieții sale, de la ce putea citi până la oamenii cu care avea voie să vorbească, ce să mânânce și cum se se îmbrace.
Citind recenziile cărții „Imposibil de lăsat din mână, Neortodox este o poveste unică despre maturizare, reușind să se adreseze direct oricui s-a simțit vreodată outsider în propria viață,, ( School Library Journal) am parcurs cu adevărat captivată acest roman, iar derularea poveștii te face să nu o lași din mână până la final.
Pe mine m-a captivat puterea eroinei romanului, care, la o vârstă foarte tânără, prinsă într-un mariaj sugerat de familie și cu un copil abia născut, ia decizia capitală de a-și schimba viașa, sau cum se spune, destinul în propriile mâini. Lasă în urmă toată educația dată de familie dar mai ales de comunitatea religioasă care practic îi controla viața, pentru a-și urma propriul instinct. Și se pare că instinctul nu i-a înșelat așteptările, câștingând nu doar libertatea propriei vieți ci și pe cea a copilului său.
La 25 de ani, autoarea a publicat memoriile Neortodox, iscînd un întreg scandal prin renunțarea la rădăcinile salehasidice, iar aceste memorii publicate sub forma unui roman, au fost adaptate într-un scenariu pentru miniseria tv., difuzată cu succes în martie 2020 de Netflix.
Un fragment elocvent descris de autoare a propriilor sale temeri și foarte sugestiv despre conținutul cărții, la care ar trebui să reflectăm cu toții, indiferent de vârstă:
,,Dacă ești forțat să îți înfrunți temerile zilnic, acestea se dezintegrează, asemenea iluziilor optice pe care le privești de aproape. Poate că faptul că am fost mereu protejată, m-a făcut mai temătoare și mai târziu voi păși cu prudență în lumea necunoscută, fără să mă cufund niciodată în ea complet, și, ori de câte ori simțurile îmi vor fi copleșite, am să mă retrag imediat în familiaritatea propriei mele vieți. Ani la rînd aveam să rămân cu un pricior într-una și cu unul în celalaltă, atrasă către universul exotic aflat de cealaltă parte a portalului, dar smulsă cu putere și trasă înapoi de clopoțeii de alarmă din mintea mea ce-mi semnalau posibile pericole.,,
