Istorie, cultură, clanuri
Statul – regiune Penang se întinde de-a lungul coastei de nord-vest a Malaeziei Peninsulare, având o parte insulară denumită local Pulau Pinang, legată de continent printr-un pod impresionant.
Partea insulară Penang este practic o insulă tropicală aflată în Oceanul Indian, chiar în largul coastei de nord-vest a Malaeziei Peninsulare, și merită din plin a fi descoperită în timpul unui periplu asiatic pentru comorile sale culturale și istorice sau pur și simplu pentru relaxare. Climatul est eunul ecuatorial umed, asta însemnând o medie anuale a temperaturii de 30 grade C, dar și umiditate, așa că trebuie să vă așteptați la averse de ploaie care apar cam instant.
Pulau Pinang cuprinde orașul Georgetown cu portul cu același nume, sate de pescari, dar și o zonă turistică cu plaje întinse cu nisip fin, iar în centurul insulei se află o mare concentrare de culturi agricole și plantații cu pomi fructiferi.
Numele insulei provine de la palmierii Pinang sau Betel Nut care se gaseau in trecut din abundenta pe insula, și care se regăsesc pe steagul Statului-regiune Penang.
Condiții de intrare în Penang.
Condițiile de intrare sunt același ca și pentru Malaezia, cetățenii români nu au nevoie de viză, doar pașaport valabil. Eu am călătorit pe mare, intrând prin Portul marin din Georgetown, cu formalități extrem de simple și rapide.
Moneda locală este moneda malaeziană, dar este acceptată cam peste tot doalrul american, lire sterline, chiar euro, iar plata cu cardul este posibilă în multe locuri.
Citisem despre pericolele ce te pândesc în astfel de zone, în special despre furturi din buzunare, așa că m-am pregătit să întîmpin astfel de situații, dar am văzut că lumea în general este pașnică și civilizată, doar în locurile extrem de aglomerate din centru și din port ar fi bine să luați măsuri de precauție la bunurile de valoare și cele esențiale( pașaport, telefon, portmonee și carduri).
Orașul Georgetown, este capitala statului -regiune Peneng, și se află în partea insulară, de pe continent accesul fiind posibil prin cele două poduri, dintre ceare unul de 13,5 km.lungime, fapt pentru care este cel mai mare din Malaezia și printre cele mai mari din Asia.
Georgetown se află pe lista de patrimoniu mondial UNESCO din anul 2008. De ce?
Am observat chiar înainte să purced la explorarea orașului cum se îmbină tradiționalul cu modernul, clădirile înalte cu arhitectură modernă strălucind sub lumina razelor solare sau la lăsarea nopții. Asta însemnă că aici există vechi locuitori care aduc din trecut cultura și tradițiile lor. Abia aștept să descopar care sunt.
Principala modalitate de deplasare sunt ingenioasele trishaw, o mică trăsurică cu trei roți cu pedale condusă de un driver, cu un mic acoperiș și chiar protecție la picioare împotriva vântului sau al ploii. Acestea au două sau trei locuri. Există stații pentru aceste trăsurici și care de care mai împodobite și colorate pentru a atrage călătorii. O plimbare cu aceste trăsurici pleacă de la un tarif de 50 ron( paritatea cu moneda locală fiind aproximativ de 1/1) și depinde de timpul parcurs.
Am ales să explorez orașul pe jos, având o oarecare libertate de a vizita unele străzi și de a mă amesteca în amaglamul etnic din centrul vechi. În plus , mergând pe jos ai ocazia să savurezi aromele mâncărurilor stradale. Un tur ce poate fi parcurs ușor în 3-4 ore.
Fondat acum 200 de ani, orașul Georgetown are o colecție impresionantă de clădiri istorice reprezentând moștenirea culturală a etniilor Penang, atât de variate: chinezi, indieni, arabi, malaezi, europeni, indonezieni, siamezi( thailandezi), birmanezi…
Principalele clădiri istorice se află în centrul vechi al orașului, străduțele mici fiind extrem de pitorești dar și aglormerate mai ales la orele prânzului.
Sub un cer azuriu și un soare destul de arzător am pornit de-a lungul Esplanadei ce cuprinde celebrul club de crichet fondat la începutul anilor 1900, cu vedere la canalul ce separă insula de continent, și în capătul căreia se află City Hall, unde se află sediul consiliului municipal și al diverselor expoziții. O clădire emblematică al stilului arhitectural colonial construită la începutul sec.IX, și aflată azi sub proecția UNESCO.
Urmează Town Hall, dată în folosință cam tot pe atunci, este proiectată de arhitecți englezi și azi este o clădire destinată unor activități sociale, diverse expoziții și casă de căsătorii, cu un parc mirific în care se fac frecvent ședințe foto pentru tinerii căsătoriți și tot aici se află și una din cele mai vechi fântâni publice din oraș. Este una dintre cele mai apreciate clădiri istorice, și aceasta fiind sub protecția UNESCO.
Istoria modernă a regiunii Penang a început în secolul VII, când actualul oraș George Town a fost preluat de Francis Light din cadrul Companiei Britanice a Indiilor de Est în schimbul sprijinului militar, în numele regelui George al III-lea al Angliei, oraș ce a primit evident numele regelui. Tot cam pe atunci s-a dezvoltat și actualul port, fiind necesar schimbului de mărfuri care a dus la dezvoltarea economică a locuitorilor săi.
O clădire din acea perioadă este Fortul Cornwallis, un fort militar construit la mijlocul secolului VII pentru coloniștii britanici, dar se pare că a fost folosit mai mult pentru defenisivă și cu rol administrativ, nefiind angrenat în luptele și războaiele epocii. Drept dovadă că este extrem de bine conservat și în prezent, având chiar și tunurile din oțel( desigur, cu rol decorativ) fiind un reper istoric important al orașului.Deși văzut doar perimetral, dimensiunile și condiția în care se află nu necesită mai multe aprofundări.
În apropiere, este construit și turnul cu nr.60 ridicat pentru celebrarea jubileului de diamant al Reginei Victoria a Marii Britanii, acesta fiind inaugurat în anul 1902.Impresionant și acesta, ceasul din vîrf este asemnător ca design cu cel al celebrului Big Ben.
O altă clădire istorică remarcabilă este biserică anglicană St.George´s Church datând din secolul al XIX-lea.Aceasta fiind mai veche biserică anglicană construită special din Asia de Sud-Est, cu o arhitectură combinată de neoclasic, georgian și palladin englez, și a fost declarată una dintre cele 50 de Comori naționale ale Malaeziei. La data vizitei se afla în proces de reabilitare fiind închisă publicului. Dar pavilionul memorial ridicat în curte în 1886 în memoria căpitanului Francis Light, exploratorul britanic fondator al coloniei britanice din Penang este deschis vizitatorilor, fiind un loc de unde am putut vedea în ansamblu clădirea bisericii. Nu se datorează taxe de vizitare.
Penang a fost dezvoltat de multele etnii care au venit pe rând stabilindu-se definitiv aici.
Cel mai vechi clan chinezesc din Penang este clanului Cheah.
Cheah Kongsi este sediul clanului Cheah veniți din provincia Fujian din China, la sfârșitul secolului al XVII-lea, fiind unul dintre cele cinci grupuri Hokkien care au format asociații de clan în Penang. Casa Clanului Kongsi este situată pe strada Armenian, și tot aici este și unul dintre cele mai vechi și mai fermecătoare temple ale clanului din George Town. Cheah Kongsi a fost înființată în 1873 de Cheah Yam, un imigrant care a venit din satul Sek Tong din sudul Chinei. La moartea lui Cheah Yam, văduva sa Ong Sin Neoh a preluat conducerea casei clanului: înaintea ei, femeile nu exercitau o astfel de influență directă asupra asociațiilor locale clanului Hokkien. Fiul ei, Cheah Choo Yew, și, ulterior, descendenții săi, au fost președinți ai Cheah Kongsi de atunci. Deși văzut doar din exterior, este impresionant decorat, cu miniaturi și detalii chinezești inconfundabile. Pe lîngă clădirea principală există alte două clădiri care sunt folisite pentru diverse întâlniri, mese sau socializare. Remarc gazonul din față de un verde fermecător, perfect îngrijit.
În oraș există și o comunitate importantă de indieni musulmani, o clădire reper istoric și arhitectural fiind moscheea ce poartă numele fondatorului comunității, Kapitan Keling Mosque.
Moscheea Kapitan Keling este azi un centru istoric islamic proeminent, ce face parte din patrimoniul cultural al orașului George și se află în centrul cartierului musulman tamil al orașului, fiind și prima instituție musulmană permanentă care a fost înființată în zonă, datând de la începutul anilor 1800. Moscheea a fost construită pe terenul atribuit de guvernatorul orașului Sir George Leith de către Cauder Mohudeen căpitan al comunității „Keling” din India de Sud. El a fost numit „Kapitan Kling, iar moscheea a fost denumită în cinstea acestuia.
Trec și pe lângă primul dispensar din orașul modern, clădire edificată în 1923, însă cu o arhitectură impunătoare și în zilele noastre, ceea ce mă fascinează doar gândindu-mă cum era în urmă cu 100 de ani.
Centrul istoric cuprinde multe străduțe animate și viu colorate, extrem de pitorească fiind strada Armenească( Armenian Street) renumită și pentru arta murală stradală. Acest amalgam a suscitat interesul UNESCO care a decis să acorde protecția cuvenită introducînd tot ce însemnă centrul vechi al orașului în Patrimoniul Mondial. Ce am vezut aici?
Clădirile vechi poartă încă urmele proprietarilor lor și chiar influențele coloniștilor. Arta murală există în cele mai neașteptate locuri și cu cele mai diverse desene, de la pisici, copii, până la tigri, iar orașul este cunoscut pentru aceste desene pe pereți, în urmă cu peste 10 ani aici având loc și un festival al Artei murale stradale. Cei mai ingenioși desenatori au creat desene murale animate, adică compoziții desenate cu obiecte reale, iar pasionații de fotografii pot crea amintiri memorabile.
Un furnicar de oameni pe biciclete, scutere sau pe jos, peste tot tarabe cu mâncare stradală, magazine, ateliere de prelucrare a pietrelor prețioase și bijuterii, se păstrează încă ateliere tradiționale, încremenite parcă în timp.
Deși acest loc poate părea agolomerat, obositor, acesta este specific Asiei, și nimic ( nici chiar norii amenințători de ploaie de la acel moment) nu va ștribi din farmecul lor.
