Phang Nga este una din provinciile Thailandei, renumită în primul rând pentru atracțiile sale naturale, parcuri și rezervații cu stânci ce ,, cresc,, din mare și tot aici se află cnoscuta insulă James Bond.
Cum ajungi aici și ce poți să vizitezi pe parcursul unei zile.
În Phang Nga poți să ajungi ușor din orice parte a Thailandei, prin căile rutiere destul de bine amenajate, existând multe companii de ambarcațiuni care organizează excursii în golf, pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele( chiar și un tur privat este posibil, dacă dorești să te bucuri de peisajele minunate într-un grup restrâns).
Din regiunea Phuket am ajuns pe autostradă până în zona Khao Lak, de unde am luat un tur de grup cu ambarcațiunea locală, tur ce include atât parcul național, cât și cele două insule emblematice ale golfului: Insula James Bond și Insula Koh Panyee. Un astfel de tur ce include transport cu autobuzul până la punctul de îmbarcare, tur cu barca tradițională și un prânz cu băuturi răcoritoare, costă 95 euro/persoană.
La locul de îmbarcare primești câte o vestă de salvare( obligatorie pe tot parcursul traseului pe apă), o sticlă cu apă, iar urcarea în barcă se face conform preferințelor fiecăruia. În primă fază m-am așezat cam la mijlocul bărcii deoarece în față s-au îngrămădit majoritatea pasagerilor (în total au urcat 26 de persoane).
Barca model tradițional thailandez, este din lemn și are forma alungită cu capetele extrem de proeminente, fiind denumită ,,longtail boat,, dar are un motor montat în spate pe o țeavă lungă, cu care barcagiul stabilște direcția de mers pe apă. Cel ce conduce barca stă în spate și nu în față. Acest model de barcă are și un mic acoperiș, numai bun să protejeze de soarele arzător sau de ploaia ce poate sosi în orice moment. Fiecare barcă de acest gen este bogat împodobită, cu divese ghirlande și panglici, iar lemnăria este vopsită în culori cât mai vii.
Am avut noroc ca în ziua respectivă vremea să fie potrivit de caldă, cerul fiind parțial acoperit de nori, așa că soarele nu a fost prea arzător. Iar apa mării avea o culoare atât de frunoasă, un verde smarald incredibil.
Drumul în sine te ține cu toate simțurile încordate și cu aparatul de fotografiat permanent acționat, iar peisajul din golful Phang Nga este pur și simplu spectaculos. La început drumul duce prin mici canale printre pădurea de mangrove, prin locuri misterioase deoarece abia zărești câte ceva prin desișul încâlcit, iar după vreo 15 minute se ivește golful. Stâncile, mai mari sau mai mici, unele împădurite, parcă țâșnesc din mare și oferă un spectacol minunat. Din câte văd nu sunt locuite de oameni, probabil există animale și păsări.
Vântul adie ușor, iar barca începe să prindă viteză.Apar primii stropi la tăierea valurilor mării. Urmează un slalom printre aceste formațiuni stâncoase pe care localnicii le numesc insule, deși denumirea este cam improprie doarece unele sunt doar stâncărie și au mici dimensiuni. Trec cu viteză bărci cu motor( așa numitele motorboat) și creează valuri destul de mari. Părearea mea este că acest tur pe apă trebuie abordat cu precauție de cei care au rău de mișcare, teamă de apă, și nu este destinat copiilor mici, existând destul pericole pe parcursul turului.
Încerc să captez cât mai multe imagini, odată cu înaintarea în larg golful se deschide iar stâncile sunt tot mai dezgolite de vegetație, fiind înconjurate în totalitate de apă.
Parcul Național Phang Nga din golful cu același nume, are o suprafață de 401 km 2 , găzduiește 42 de insule mici și insulițe care au frecvent stânci de calcar impresionante.Aici este arie protejată deoarece apele golfului găzduiesc una dintre cele mai mari și mai bine păstrate păduri de mangrove din Thailanda.
După aproximativ o oră de navigat prin golf, ajung în fața insulei James Bond, ce a devenit faimoasă pentru faptul că aici s-au filmat scene din seria James Bond pentru filmul ,,The Man with the Golden Gun,, film lansat în anul 1974. Plajele din jurul acestei insule sunt invadate zilnic de multe bărci și sute de vizitatori, ceea ce face ca insula să fie destul de aglomerată. Știți vorba aceea:,, nu ai unde să arunci un ac,,?
Aici așa a și fost, insula fiind foarte mică( foarte!), totul părea un furnicar agitat. Exact ca un platou de filmare în plină acțiune. Poate că dimineața devreme locul este mai degajat, dar vizita mea a fost în miezul zilei, așa că nu prea am avut ce vedea în acel loc foarte aglomerat și mic.
Dar rămân cu imaginea faimosului Ko Tapu, stânca cunoscută drept Insula Țăruș( sau Insula Cui) ce are o înfățișare deosebită. O recunosc imediat deoarece apare cam pe toate pliantele de prezentare turistică a Thailandei, mai ales la cele privind tururile pe apă. Însă, pe cât este de frumoasă, pe atât este de inaccesibilă. Poate doar cei care sunt antrenați pentru cățărări se pot încumeta să o escaladeze până în vârf. La nivelul apei, stânca are un diametru de vreo 4 metri, fiind puternic erodată, iar la vârf ajunge la vreo 8, oferind imaginea unui țăruș uriaș, formă căpătată ca urmare a erodării în timp de către valurile apelor golfului. Un loc interesant, dar foarte turistic turistic, iar în jur există multe alte stânci sau insulițe cel puțin la fel de frumoase și mult mai liniștite.
După altă oră, ajung la Insula Koh Panyee, ce este exact opusul lui James Bond. Din depărtare văd locuințele frumos aliniate, aidoma unei străzi, decent colorate și cam toate având aceiași arhitectură. Debarcarea are loc pe pontonul din lemn plutitor, după care urc la primul rând de construcții, de fapt fiind mici restaurante unde poți lua masa. Un restaurant cu o terasă mare, cu deschidere spre apă, foarte curat.
Ce are interesant această insulă și de ce este atât de vizitată de turiști.
Această insulă de dimensiuni mici găzduiește un sat de pescari musulmani care și-au construit case pe piloni deasupra apei. Istoria satului începe prin secolul al XVIII-lea, când trei familii, îmbarcate pe niste mici bărci, au părăsit Java, Indonezia, în căutarea unor locuri mai bune de pescuit. S-au înțeles că cel mai bine ar fi să se despartă și dacă vreuna găsește ceva, să ridice din cel mai înalt punct, un steag.
Unul dintre pescari, Toh Bahoo a văzut de la distanță Koh Panyee și impresionat, a vâslit într-acolo. Locul era ideal pentru a se așeza, așa că a ridicat steagul. De aici și numele satului ,,Panyi,, în limba ancestrală a sătenilor înseamnă ,,steag,,.
Un monolit uriaș de stâncă din spatele pilonilor servește drept adăpost locuitorilor permanenți care au ridicat aici și o moschee. Aici locuiesc efectiv aproximativ 1.500 de oameni, copii localnicilor au inclusiv școală nefiind nevoiți să părăsească locul. Ingenios, fascinant si incredibil.
Înconjurați de ape, locuitorii insulei nu duc lipsă de nimic, trăind în tihnă din ce le oferă marea.Astăzi mare parte din venituri vin din activitățile turistice de aici, iar locuitorii insulei sunt foarte primitori, calzi și deschiși.
Aici am servit prânzul, un prânz foarte gustos, cu multe legume, orez și câteva sosuri delicioase. Se oferă meniului cafea sau ceai precum și o băutură răcoritoare. Pe această insulă este interzis consumul de alcool, așa că nu există băuturi alcoolice și nici nu se permite consumul acestor băuturi. După prânz merg să inspectez locuințele, de fapt o zonă cumva comercială. Localnicii aprovizionează restaurantele cu pește proaspăt și oferă turiștilor obiecte de artizanat frumoase, unele confecționate chiar de ei, cum sunt șiraguri de perle, diverse împletituri, obiecte pentru bucătărie.
Se pot practica diverse activități nautice, plimbări cu bărci mici, iar doritorii pot închiria caiace cu care să exploreze mangrovele din vecinătate precum și stânca cu o gaură pe sub care poți trece, extrem de interesantă.
Un loc foarte plăcut, liniștit, în ciuda vizitatorilor ce se perindă aici pe tot parcursul zilei atrași de frumusețea și liniștea locului. Un loc altfel, în mijlocul apelor, în care poți să te bucuri în voie de peisaje superbe sub adierea blândă a brizei. Poți staționa aici cât dorești dar ca timp necesar cu prânz inclus este nevoie de aproximativ 2 ore.
Ne îmbarcăm din nou, iar de această dată prefer să ocup locul de pe primul rând, fiind fascinată de peisajele ce apar frontal mai ales atunci când barcagiul schimbă direcția. Din păcate, se adună nori grei de ploaie, ploaie ce avea să se dezlănțuie exact când am ajuns la locul de debarcare.
