Ranthambore – Regatul tigrilor

În nordul Indiei, pe teritoriul statului Rajasthan se află cel mai mare parc cu tigri bengalezi din India.

Pe drumul spre Sawai Madhopur, peisajul începe să se schimbe. Mult mai rural, mai sărăcăcios, dar plin de vegetație cocoțată pe dealurile înalte.

Sawai Madhopur

Sawai Madhopur, supranumit și ,,Orașul tigrilor,, datorită Parcului Ranthambore ce atrage entuziaști ai vieții sălbatice, fotografi și iubitori de natură din întreaga lume, este un mic orășel ce supraviețuiește datorită parcului și ecoturismului. Dar are aceiași viață aglomerată, munți de gunoaie ce zac peste tot, vacile ce se plimbă nestingherite printre oameni și mașini.

Asta constrastează de departe cu priveliștea minunată creată de dealurile Aravalli și Vindhya, orășelul fiind situat într-o depresiune magnifică. Se pare că va fi o experiență completă aici. Urmează două zile de aventură, adrenalină, dar și explorare și relaxare. În micul oraș nu prea ai ce să faci decât să te plimbi printre mulțimea pestriță sau să mânânci la unul din localurile cu mâncare indiană.

Deși motivul pentru care am venit aici sunt tigrii bengalezi din Parcul Național Ranthambore, câteva rânduri merită scrise despre o cazare care m-a surprins plăcut, și a fost a doua în preferințele mele unde am stat în India (după cea din Mandawa).

Este vorba de Abhyaran Resort & Spa Ranthambore un resort de dimensiuni medii, nici prea mic dar nici prea mare, situat la periferia orășelului Sawai Madhopur. Mai corect spus este chiar în afara orașului, în plin câmp, înconjurată de doar de terenul localnicilor cultivat cu diverse legume. Cam ciudat amplasat, iar din exterior părea cam sumbru. Însă în interior s-a dovedit a fi o adevărată oază de verdeață, liniștit, potrivit pentru relaxare între reprizele de safari. Primirea a fost una tradițională, cu o mică trupă de cântăreți și dansatori locali. Camera foarte spațioasă, rămasă puțin în urmă cu modernismul( aici se vede ,,vârsta,, hotelului,,), dar cu o baie generoasă, frumos compartimentată cum prin Europa ar fi considerată ,,lux de lux,,. Ba chiar cu o baie în aer liber, ceea ce mi s-a părut și mai interesant. Singura obiecție ar fi la capitolul curățenie(care nu a fost prea grozavă) dar cea mai mare bătaie de cap am avut-o cu prizele, care pe lângă faptul că sunt puține, nu au putut fi folosite iar încărcarea telefonului a devenit destul de enervantă. Dar curtea resortului mi-a plăcut foarte mult, bine îngrijită cu frangipani și alte flori parfumate, palmieri, multă verdeață. Iar apusul a fost atât de frumos aici. Piscina destul de mare este un plus, tot acolo este și o terasă unde se servește ceai masala și diverse gustări ( un fel de ,,five- o- clock,,) însă și un prilej bun de a socializa cu alți oaspeți și a aștepta cina care începe la ora 19.

Mâncarea aici a fost destul de ok., față de alte restaurante și hoteluri la care am fost, multe feluri de unde să alegi, preferate fiind ciapati și korma delicioasă. Amuzant a fost personalul care abia vorbește engleză, așa că de multe ori primeai altceva decât ai cerut, dar asta nu îmi va schimba părerea despre acest loc.

Parcul Național Ranthambore

Unul din motivele pentru care am venit în India a fost acest parc, fiind pur și simplu fascinată de tigri bengalezi, aceste feline mari, impresionante prin colorit și inteligență.

Renumit în principal pentru tigrii săi, parcul este un răsfăț pentru cei care iubesc viața sălbatică și natura, fiind unul dintre cele mai mari și mai renumite parcuri naționale din nordul Indiei. Are dimensiuni impresionante, circa 1334 km.pătrați, și este denumit după Fortul Ranthambore aflat în mijlocul parcului.

Cândva aici era terenul de vânătoare ale maharajahilor din Jaipur, locul fiind populat cu o faună diversă iar din 1973, odată cu startul unui proiect pentru salvarea tigrilor aici s-a înființat un sanctuar pentru tigri în speranța că populația lor nu va dispărea.

Între timp, a crescut numărul ierbivorelor, căprioare, antilope de cerb Sambar, cerb pătat, gazelă indiană, cerb negru și Nilgai.  Este locul în care prada și prădătorii sunt maeștrii trucurilor de supraviețuire.

Plecarea în safari se face din orașul Sawai Madhopur sau de la poarta de acces în parc, dar orice intrare trebuie rezervată și cumpărată în avans. Sunt 10 zone ale parcului cu tot atâtea intrări, dar zonele parcului sunt închise câte o zi pe săptămână( miercuri sau joi) așa că trebuie verificat acest fapt înainte de purcede spre safari. În parc intrarea se face de două ori pe zi: dimineața de la 7-10.30, și după masă de la 14-17.30 ( în funcție de sezon și cum apune soarele). Așa că va trebui să vă decideți ce și cât doriți să vedeți din parc, pentru că zonele de vizitare se alocă în funcție de numărul de vizitatori, astfel încât să nu fie aglomerare mai mare într-o anumită zonă. Cel mai bine este să se facă safari două sau chiar trei zile, șansele de a vedea tigri crescând exponențial. Dar este la fel de adevărat că se pot vedea tigri de aproape și la o singură intrare. Totul ține de noroc cum spun rangerii parcului, deși tind să cred că ține mai mult de obieceiurile tigrilor și perioada de împerechere sau hrană.

Un safari în parc începe de la tariful de 5000 rupii( Jeep cu 6 locuri) sau 4500 rupii (cantar cu 20 locuri) incluzând două intrări în parc( pot fi în zile diferite ). Se poate rezerva pe situl parcului sau de la companiile specializate inclusiv de pe platforma Viator sau chiar Get Your Guide( dacă se cumpără o excursie ce include și safari în parc). Dar nu se poate intra de unul singur iar zonele se vor aloca tot de administrația parcului.

Cum a decurs această experiență.

Înainte de a porni spre India am vizionat multe documentare pe care le-am găsit pe la National Geografic, Nat Geo Wild, BBC și YouTube unul fiind cel al fotografului Valij Varia ce surprinde destul de mult ce înseamnă acest parc și ce se poate vedea acolo ( căutați după nume Splendours of Ranthambore National Park, India – Amazing Tiger Encounters on Safari in Zones 1-10). Așa că aveam așteptări foarte mari de la acest parc, depășite doar de entuziasmul unui astfel de safari.

Prima parte din acest safari a fost după masă, fiind alocată zona nr.8. Am mers cu Jeep fiind în total 6 persoane plus șofer și un ranger din parc. Această zonă este destul de abruptă, drumul fiind în sine aventuros, iar la final de toamnă, parcul impresionează prin peisaje mirifice. Totul era de culoarea mierii, copacii cu frunziș îngălbenit, și mult praf ridicat mai ales la viteză sau când biata mașină a trebuit scoasă din șanț sau vreun crater din drum.

Începe căutarea tigrilor cu asigurări pesimiste din partea rangerului că la acel moment tigrii se retrag la adăposturile numai de ei știute. Iar sanctuarul lor este destul de mare(392 km pătrați) fiind dificil de urmărit în timp real.

Avem timp să zărim prin hățișuri cerbi, căprioare și câteva antilope. Locuitorii parcului exersează din plin camuflarea și asta ne sporește vigilența. La un moment dat se aude ceva dintr-un desiș. Să fie oare tigrul? Dezamăgire. Doar câteva căprioare timide care după un timp de observare își fac curaj și trec drumul. Dar le-am admirat intens grația și coloritul, integrat perfect în tabloul naturii.

Mai multe runde de căutări par zadarnice. Apoi ajungem în vârful unei culmi de unde se vedea frumos întreaga zonă. Aici parcul își desfată splendoarea, sporită de un apus minunat surprins acolo. Unul din momentele mele preferate și printre cele mai dragi amintiri pe care le am din India.

M-am bucurat de ultimele raze de soare înainte să înainteze apusul. Se face timpul pentru retragere iar șoferul nostru ne cam zorește. Așa că ne urcăm din nou în jeep și începe coborârea.

Dar când îmi cam luasem gândul că voi întâlni vreun tigru, acesta își face apariția. La început prin desișul imposibil de pătruns chiar și cu privirea. Toată lumea a amuțit iar pentru câteva clipe aproape nu am respirat. Se auzeau doar mici trosnete de crengi strivite de greutatea tigrului. Ce moment spectaculos! Și atât de mult așteptat. Un exemplar masiv l-am privit în ochi câteva secunde, înainte să dispară în desiș. Greu de exprimat cât de frumos este în realitate, câtă grație poate avea un astfel de tigru. A fost genul acela de moment ,,once in a lifetime,,.

Ne întoarcem la cazare unde seara a trecut repede, nu de alta dar a doua zi dimineața urma runda doi din acest safari cu trezire la ora 5.00 a.m.

A doua zi dimineața plecăm la ora 6.00 a.m din hotel, de această dată cu  mașina de tip cantar( un fel de autobuz decapotat, cu 20 de locuri pe scaune). Se pare că nu sunt mulți doritori, doar 7 persoane, dar în drum spre parc au mai urcat două grupuri( americani și vreo 10 indieni) așa că aproape s-au umplut. La această oră matinală orășelul este destul de liber. Continuă explorarea parcului, de această dată într-o altă zonă, cea cu nr.10. O zonă plină de maimuțe, păuni, mamifere mici, cerbi, dar și cu un relief diferit.

Se pare că sezonul ploios face ravagii aici după văile adânci săpate în piatră, acum aproape secate. Am văzut multe păsări concentrate pe malurile văilor. Răsăritul pare destul de timid, multe animale încă nu s-au apucat de mâncat, dar am avut parte de un spectacol al unui cerb în timp de se îmbăia înainte să se apuce de mâncat.

Din păcate acum a fost fără tigri. Rangerul confirmă că în această zonă nu se afla la acel moment nici un tigru( probabil erau în vizită pe la vecini😊). De aceea, experiența a numit-o,,tiger tricks,,. ( Nici nu se putea altfel, având în vedere toate tricks-urile de care am avut parte în întreaga călătorie în India).

Dar viața din parc este diferită de împrejurimile sale, aici găsind doar liniștea naturii și vocea locuitorilor săi. Aer proaspăt. Bucurie.

Pentru un astfel de safari trebuie mult curaj pentru că măsurile de protecție sunt inexistente, mașinile de safarii sunt deschise iar singura reacție în cazul unui atac fiind îndepărtarea cât mai rapidă din preajma tigrului. Cei slabi de inimă să se abțină! În rest, multă răbdare și fără așteptări prea mari, iar cu puțin noroc te vei bucura de splendoarea felinelor.

Punem punct safariului și ne întoarcem spre oraș.

Orașului Sawai Madhopur îi lipseșe industia și economia, supraviețuind de pe urma ecoturismului ce se practică aici.

Dar pe lângă cei ce vin să experimenteze safariul în parc, orașul este vizitat și de iubitorii de istorie dar și de locuitorii ce vin să se închine la Templul Ganesha din Ranthambore.

Fortul Ranthambore

Fortul Ranthambore este inclus în patrimoniul UNESCO fiind unul din obiectivele majore din zonă dar și din India. Fortul este situat chiar în Parcul Ranthambore, în vârful unei creste. Din oraș până la fort sunt 14 km., dar drumul către fort este plin de animale, multe maimuțe iar uneori chiar și tigrii îndrăznesc să îți taie calea.

Intrarea în fort este gratuită, iar eu am cumpărat un tur prin GetYourGuide care includea transportul cu jeep privat și totul a durat circa 4 ore. Șoferul foarte carismatic, așa că am avut parte și de veselie. Parcarea destul de mică iar locul foarte aglomerat. De jos, fortul pare imens.

Drumul spre vârf este destul de anevoios, și merge în forma literei ,,Z,,. În ciuda celor aproape 1300 de ani este destul de bine conservat, probabil datorită blocurilor de piatră din care a fost construit.

Fortul are mai multe secțiuni, palate și ziduri de apărare, cu porți imense, impunătoare. Iar priveliștea din jur, văzută de la înălțime este uimitoare.Lacul Padma Talao a cărei apă oblindită de cerul senin era de un albastru incredibil. Urcarea este destul de solicitantă, sunt rampe abrupte și multe scări, necesită condiție fizică și încălțăminte potrivită. Am avut parte de o vreme fantastică, însorită și călduroasă, dar mă gândesc că în sezon ploios ascensiunea este mult îngrunată și mult mai periculoasă.

Tot aici se află un templu hindus închinat zeului Ganesha, zeul reprezentat cu cap de elefant, fiu al lui Shiva. Credincioșii hinduși vin aici pentru închinare și rugăciune, Ganesha fiind invocat pentru îndepărtarea obstacolelor, dar și pentru inițierea unor acțiuni importante în viață sau carieră, precum și pentru ocrotirea familiei. Așa că peste tot sunt ofrande, de multe ori răscolite de maimuțe ce se încaieră frecvent pentru fructe. Credincioșii lasă mărturii ale rugăcinii lor diverse împletituri din ațe colorate și mărgele, atârnate pe ziduri sau grilaje. După mulțimea găsită aici se pare că templul este foarte căutat, iar rugăciunile credincioșilor au fost ascultate.

Două ore sunt suficiente pentru a urca și vizita acest fort, dar poți să stai cât dorești. Am preferat să mă întorc spre hotel iar pe drum au fost opriri la câteva shopuri locale. Iar la hotel am petrecut restul zilei bucurându-mă din plin de curtea minunată, soare și o ședință foto memorabilă.

Vezi alte articole

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top