Cu o istorie fascinantă care începe cu epoca Mahabharata și continuă până în zilele noastre, Delhi se concentrează pe cele șapte orașe construite în jurul său, formând împreună regiunea Capitalei Naționale. Fie că vorbim de orașul antic, fie de New Delhi construit de britanici în secolul XX, fiecare are propriul său caracter și propriile atracții turistice împreună formând mega-orașul Delhi.
Un oraș aglomerat și zgomotos ceea ce nu este deloc surprinzător fiind plasat în topul celor mai mari și mai aglomerate orașe din lume. Cei 34 de milioane de locuitori își duc traiul cotidian fără să țină cont de contemporan. Așa că peste tot, chiar și în zona rezidențială vei vedea vaci sacre, câini ce hoinăresc pe străzi printre oameni, mașini sau rickshaws. O continuă mișcare ce devine obositoare și un loc în care poluarea atinge cote maxime.
Pe măsură ce înaintezi în oraș venind de la periferie, totul se amestecă parcă și mai mult. Contrasul între cartiere sau chiar printre străzile aceluiași cartier nu mai miră pe nimeni. Cele șapte orașe sunt azi o singură lume.
Dar când vorbim de Delhi sau de New Delhi, vorbim practic de un singur oraș, azi capitala administrativă a Indiei.
Vrând – nevrând, fie că ajungi aici ca turist, om de afaceri sau simplu călător dacă călătorești în India vei trece prin Delhi datorită Aeroportului Internațional Indira Gandhi din Palam aflat la circa 16 km. de centrul orașului și unde operează mai toate marile companii de linie.
Orașul de azi continuă să se extindă silit de creșterea continuuă a numărului de locuitori. Și asta ar pune în dificultate multe capitale sau orașe din țări cu perspective mai bune și cu tehnologii mult mai avansate. Sunt oameni care își duc zilele pe sub poduri sau prin parcuri, lucru pe care l-am văzut cam peste tot de altfel. Totuși, dimensiunea gigantică a orașului Delhi, circa 1500 km./pătrați nu împietează cu nimic ci din contră, îl face și mai interesant, lungimea orașului de la un capăt la altul fiind de vreo 70 km. Așa că nu te vei plictisi chiar dacă ești doar în trecere prin oraș, de-a lungul său putând vedea de la cartiere de blocuri, la bulevardele largi cu patru sau cinci benzi pe sens, până la cartiere cu clădiri clasice urmând linia arhitecturală britanică sau clădiri insalubre ce se pierd în păienjănișul de cabluri a căror sens rămâne nedeslușit.
Ce ar mai fi de spus este despre traficul infernal de aici, mai ales dacă ești prins la orele de vârf când circulația este sufocantă, fiind aproape incredibil unde pot să încapă atâtea mașini, motoare și oameni la un loc. Așa că nu îți va rămâne decât să te resemnezi și să aștepți mișcarea coloanei, în zgomot asurzitor de claxoane nerăbdătoare. Trag concluzia că pe aici claxonatul este un sindrom pe care șoferul unui vehicul îl va căpăta inevitabil.
În Delhi, cazarea a fost la Hotel Suryaa din New Delhi cotat la 5*, aflat într-un cartier destul de liniștit și aproape de galariile comerciale cu același nume. Hotelul a fost destul de curat și spațios, iar la parter erau câteva magazine cu produse textile și bijuterii, la prețuri destul de bune mai ales dacă ai talent de negociator. Mesele, mic dejun și cină au fost în stil bufet cu suficiente feluri, chiar preparate de grill, pește și multe dulciuri. Camera confortabilă, cu un mic bar cu extra-cost, dar potrivit pentru gustări și o cafea la orice oră. În general, serviciile au fost mulțumitoare. Din nou, același probleme cu prizele din cameră, mereu insuficiente.
În seara cazării la hotel am explorat puțin împrejurimile, spre zona galeriilor comerciale și am făcut mici cumpărături. A doua zi de dimineață pe la ora 7, am plecat pe jos să explorez ceva mai mult profitând că aglomerația încă nu s-a format fiind cam devreme. Am timp să trec printre câteva construcții mai dubioase, destul de vechi și îngrămădite, ajungând într-un mic cartier rezidențial pe unde am trecut mai rapid prin lătrat insistent de câini( simțind că nu sunt de prin părțile locului) și al privirilor încruntate ale câtorva localnici care nu înțelegeau ce caut la acea oră. Bulevardul începe să se anime odată cu apropierea orei 8, copii ce merg la școală, mici comercianți pregătind tarabe cu fructe sau verdețuri, iar la o interesecție zăresc un bărbier ce prestează în aer liber. Un scaun și o oglindă este tot salonul lui.
Delhi este fără doar și poate un centru comercial dezvoltat cum are și partea de industrie, în special cea textilă, confecții și construcții de mașini aflată în suburbii. Partea turistică care ne interesează este concentrată în oraș. Așa că ne așteaptă o zi lungă să le descoperim.
Cum orașul a fost centru politic și financiar al mai multor imperii din India medievală și al Sultanatului Delhi, în special al Imperiului Mughal, din acele vremuri au rămas clădiri monumentale ce atrag milioane de vizitatori, în special Qutub Minar, Fort Red și Mausoleul Humayun, azi parte a patrimoniului mondial, dar și centre religioase reprezentative pentru cultura islamică.
Qutub Minar, construit acum mai bine de 850 de ani pe locul celui mai vechi oraș fortificat din Delhi, Lal Kot, este un complex de clădiri din care se remarcă ,,turnul victoriei,, un minaret de 72,5 metri înălțime construit din cărămizi, cu baza 14,3 metri ce se îngustează spre vârf, iar în interior are o scară cu 399 trepte. Forma de azi are cinci etaje, câteva mici balcoane cu rol de observație, detalii foarte frumos lucrate, iar pe fațada lui sunt inscripționate diverse simboluri și texte religioase. Remarcabil cât de bine este recondiționat.
Qutub Minar este considerat un reper central pentru comunitatea musulmană precum și un memento al prezenței islamului în zonă.
Aici se află și una dintre cele mai importante curiozități metalurgice din lume : Stâlpul de fier. Înalt de 7,21 metri și cântărind mai mult de șase tone, a fost ridicat inițial în fața unui complex al templului hindus Vishnu și poartă inscripții în sanscrită, ulterior fiind mutat aici.
Complexul cuprinde o moschee, mormintele unor imami și reprezentanți de seamă ai comunității musulmane. Per ansamblu, locul este interesant, fiind cumva unic cu forma și existența acestui turn.
Moscheea Jama datează din 1650 și este privită ca un gest simbolic al puterii islamice în India. Este situată în Old Delhi, centrul vechi al orașului, foarte aproape de altfel de Fort Red, un alt reper istoric important al Indiei pe lângă Fort Amber și Fort Agra. Din păcate, datorită timpului scurt nu am apucat să îl vizităm, dar mă consolez cu faptul că arhitectura sa este apropiată ce celelalte două pe care le-am explorat în zilele precedente.
Accesul la Moschee prin poarta de nord se deschide spre piața veche, numită Chandni Chowk. Aici, se urcă pe trepte și se vede foarte frumos cartierul vechi, practic inima Old Delhi.
Fiind moschee aici se cere o ținută decentă iar la intrare trebuie neaparat să te descalți. De aceea este potrivit să ai la tine papuci de casă sau chiar de unică folosință pentru a nu fi nevoit să plătești pentru o pereche purtată înainte de alții. Dar la intrare vei primi și o galabea pe care să o îmbraci în semn de respect al tradițiilor musulmane.
Curtea mosecheii este impresionantă, locul servind drept moschee regală a împăraților până la sfârșitul perioadei Mughal având și o semnificație politică de aceea s-a dorit ca totul să fie de dimensiuni impresionante. Curtea are o lungime laterală de 99 metri, putând găzdui 25.000 de închinători.
Domurile moscheii m-au impresionat și ele cu forma specific definită ( aceea de ,,ceapă,, ) fiind flancate de două minarete ce au 40 de metri înălțime construite din gresie roșie cu inserții longitudinale cu marmură albă. Fiecare minaret este format din 130 de trepte, de-a lungul cărora apar galerii de vizualizare în trei locuri. În ciuda aglomerației de aici a fost destulă liniște, lumea purtându-se extrem de civilizat. Poți să filmezi și să fotografiezi liber, evident să respecți intimitatea celor din interior( unde nu este permis să filmezi sala de rugăciune) dar și din exterior, lucru care este pe cât se poate de firesc și normal în orice societate și loc cu atare semnificație.
Unul din locurile care mi-au plăcut foarte mult în Delhi și pe care așteptam să îl văd este Mormântul lui Humayun.
Dar cine a fost Humayum și de ce mormântul său atrage atâți vizitatori?
Pe numele său Nasir al-Din Muhammad, acesta a fost al doilea împărat Mughal care a domnit asupra teritoriului din ceea ce este acum Afganistanul de Est, din nordul Indiei, Bangladesul și Pakistanul iar la momentul morții sale Imperiul Mughal se întindea pe aproape un milion de kilometri pătrați. A murit destul de tânăr, la doar 48 de ani, în urma unei căzături. Iar compexul unde se află mormântul acestuia a reprezentat un salt în arhitectura Mughal. Locul mai este cunoscut și ,, mormântul omului perfect,,.
Împreună cu grădina tipică grădinilor persane nemaivăzută până atunci în India, mormântul este inspirat de arhitectura persană și a creat un precedent pentru arhitectura mughală ulterioară. Apogeul a fost atins la construcția Taj Mahalului( de aceea există o asemănare mare în arhitectura celor două mausolee) cum ar fi forma de patrulater, grădinile și fântânile.
Spre deosebire de Taj Mahal, mormântul a fost comandat de soția lui Humayum, ca mai apoi aici să fie înmormântați mai mulți împărați și membri ai familiilor acestora.
Mormântul este construit pe un piedestral din marmură urcînd cîteva trepte iar interiorul este destul de simpu decorat, în centrul căruia tronează un sicriu din piatră. Liniștea domenește peste tot, mii de oameni vin aici zilnic fie pentru vizitare, fie pentru închinare, semn că măreția lui Humayum nu a cunoscut apusul.
Din perioada colonizării britanice în Delhi au rămas multe clădiri istorice printre care clădirea Parlamentului cu formă circulară și un design european. După independență, s-a construit alăturat o altă clădire ceva mai mare dar cu elemente europene în care funcționează azi Parlamentul.
Templul Akshardham- O minune a lumii moderne
Templul Akshardham este un templu hindus din New Delhi și se spune că locul atrage în New Delhi peste 70% dintre turiștii care vizitează capitala indiană. Să vedem de ce.
De la depăratare părea un templul obișnuit. Iar odată ajunși la acesta, totul se schimbă. Mai întâi parcarea uriașă, atât de mare că aproape nu vezi templul. Apoi, după ce treci de cinci coloane cu gratii, ești supus unui control minuțios, cel mai drastic din India. Apropo, acum cele din China mi se păreau floare la ureche. Trebuie să știți că aici nu este permisă fotografierea, așa că nu ai voie să aduci nici un fel de aparat, telefon sau alt gadget, inclusiv ceasuri smart. Este controlat absolut totul, chiar și în buzunare, pachetul de șervețele, ș.a. Apoi marea de oameni veniți aici așteptând să fie dirijați spre centrul compexului, care de altfel este imens.
Totul foarte ordonat și extrem de bine întreținut. Ghidul ne spune că aici au lucrat 3000 de voluntari și 7000 de meșteri, templul a fost inaugurat cu fast la 6 noiembrie 2005. Monumentul principal se află în centrul complexului fiind de-a dreptul impunător, având 43 de metri înălțime, acoperită de sus până jos cu sculpturi interesante, detalii de floră, faună, dansatori, muzicieni și zeități acoperă suprafața monumentului principal. Monumentul este construit în totalitate dintr-o gresie roz și marmură italiană prin tehnici speciale, el neavând susținere din fier sau beton. Asta chiar este wow!
Interiorul este și mai impresionant, acesta fiind decorat cu statui dar mai ales pietre prețioase, diamante mici, safire, rubine, foițe de aur. Atâta bogăție îți ia mințile nu doar ochii. Înțeleg de ce locul este atât de căutat ( nota bene: accesul este liber!) dar și controlat.
Pe exterior, în zona fundanție sunt sculptați elefanți aproape în mărime naturală, reprezentând diverse scene.
Dar din anexele Templului Akshardham mai face parte și o frumoasă fântână muzicală, în centrul căreia se află o floare de lotus cu opt petale, precum și Grădina Indiei împodobită cu o sumedenie de sculpturi din bronz, femei, copii, lutători, războinici, dar și figuri cunoscute cum ar fi Mahatma Ghandi.
Voi lăsa aici două poze ilustrative.
Situat într-un capăt al Parcului Indira Ghandi, Poarta Indiei evocă stilul arhitectural al arcurilor de triumf romane antice a fost inaugurat 1931. De fapt, Poarta Indiei este un memorial de război pentru cei aproape 75.000 de soldați care și-au pierdut viața în timpul primului război mondial. Pe fațada monumentului sunt gravate numele a circa 13.000 de soldați, iar în partea de sus stă scris cuvântul India. Simplu, dar plin de semnificații.
Și nici nu se putea să se încheie altfel acest periplu cultural – istoric în Delhi.
