Omul fățarnic al zilelor noastre a evoluat mai mult ca oricând. Poate fățărnicia e chiar trăsătura esențială a omului nou.
Dacă am sta să analizăm cum se comportă fățarnicul zilelor noastre am vedea clar că omul fățarnic e cu toți prieten, dar nimeni nu-i prieten cu el.
Când te întâlnești cu omul fățarnic, îți va strânge mâna între amândouă palmele sale. Îți va zâmbi cu căldură şi orice îi vei spune, el va aproba și te va admira.
El laudă pe cei pe care crede că îţi sunt prieteni şi te proslăveşte pe tine, pe deasupra tuturor. Îi vorbeşte de rău pe cei pe care-i crede că îţi sunt duşmani.
Când e vorba de vreo calitate, se dă exemplu pe sine. Dacă se întâmplă să se întâlnească cu vreun preot, îşi arată pravoslavnicia sa şi răutatea în care zace lumea. Dacă vorbeşte cu vreun necredincios, bârfeşte şi pe preoţi, şi Biserica.
Are un buzunar, sub haină, cât trei ocale. Dacă trece pe sub pomul cuiva, pune şi el câteva fructe în buzunar. Niciodată nu merge acasă cu el gol. Nu dă nimănui nimic, decât vorbe dulci amestecate cu venin.
Pe toţi îi laudă în faţă şi-i vorbeşte de rău în absență, deopotrivă.
Nu spune adevărul nici cu mâna pe cruce. La înfăţişare este o bogăţie de virtuţi, dar sufletul său este un sarcofag de putregai şi ticăloşii.
Este ca o fântână frumoasă la răscruce de drumuri, cu troiţă şi icoane pictate în culori vii, dar fără pic de apă. Este ca o floare frumoasă, atrăgătoare , dar albinele nu culeg din ea nici miere, nici ceară. N-are miros, nici viaţă, pentru că-i făcută anume, fără sevă.
Este câinele care muşcă furiş. Se gudură până lângă picior, iar când îi vine bine, muşcă fără sfială.
Fereşte-te de omul fățarnic, ca de cea mai hidoasă fiară, dar mai ales fereşte-te să nu fii ca el.