Sahara – Marea de nisip
Țară a culorilor și a contrastelor, Tunisia nu este cunoscută doar pentru plajele aurii și marea de un albastru turcoaz.
În sudul Tunisiei te poți bucura de imensitatea deșertului Sahara, de peisajele create de trecerea timpului și de vânt.
O călătorie în Sahara tunisiană devine obligatorie dacă ești pasionat de călătorii în locuri deosebite, și mai ales dacă dorești să cunoști viața în locuri extreme.
Cum îmi doream să revăd deșertul, nu am stat pe gânduri și am profitat de sosirea mea în Tunisia pentru a merge în Sahara. Din nou. Iar deșertul spune o poveste diferită de fiecare dată când te aventurezi în el.
Cunoscut drept cel mai mare deșert din lume, cu peste 9 milioane de km² Sahara se întinde pe o treime din Africa și ocupă teritorii din 12 țări africane.
Denumirea provine din limba arabă și însemnă ,,cel mai mare deșert,, în dialectul tuareg însemnând ,, deșertul de nisip,,.
În Tunisia, Sahara se întinde în sud, ocupând teritorii din provinciile Tozeur și Kebili, locuite de urmașii poporului berber.
Drumul este istovitor, mai ales dacă ești contra timp, fiind peste 500 km. de la malul mării până în Tozeur, poarta de intrare în deșert.
Infrastructura este bine pusă la punct, cu porțiuni de autostradă, într-o atare călătorie având ocazia să treci prin zone cu peisaj diferit, de la zona litorală destul de populată, la nesfârșite plantații de măslini și citrice, iar mai apoi la dealuri aride și zone întinse, acaparate de deșertul hulpav.
Desigur, călătoria nu este pentru oricine, orele de condus fiind îngreunate de căldura toridă sau furtunile de nisip. Copii se vor plictisi repede, iar drumul poate deveni un calvar, transformând ideea de aventură într-una de ,,tortură,,. Zona deșertului este mai călduroasă, vara fiind temperaturi extrem de ridicate, de aceea vizitele se fac dimineața devreme când nisipul nu este prea încins. Bineânțeles, este bine să fii îmbrăcat și încălțat corespunzător, și neaparat ceva pentru cap. Riscul de a face insolație este foarte mare. Și să vă așteptați la mult praf. De aceea, nu este recomandată copiilor și nici celor vârstnici. În plus, în deșert, există risc de accidentări.
La finalul zilei am ajuns în micul orășel Tozeur, unde aveam să îmi petrec noaptea. Un orășel micuț, fermecător. Aici există locuri de cazare surprinzătoare, cu servicii foarte bune. Și plantații imense de palmier de curmal. Se știe; curmalele din Tozeur sunt printre cele mai bune.
O scurtă vizită la mica grădină botanică din Tozeur, un colț paradisiac în mijlocul pustietății plin de flori și culoare, numită, cum altfel: ,,Jardin du paradis,, este menită să te revigoreze. Alăturat, mica grădină zoo, numită Zoo Desert, deține câteva animale ce trăiesc în deșert, cele mai reprezentative fiind vulpile de deșert, a căror culore și forma urechilor de face diferite de vulpile pe care le știm cu toții. Cămila, de fapt dromaderul aparținând proprietarului, se răcorește cu o coca-cola spre deliciul celor prezenți. O mică demonstrație cu șerpi și scorpioni încheie turul. Taxa de intrare este simbolică -15 dinari tunisieni.
Nerăbdarea revederii deșertului nu lasă loc oboselii. Urmează plecarea spre dune, așa că urc într-unul din jeepurile rezervate, și în scurt timp începe aventura.
Peisajul ce se derulează în viteză este de-a dreptul fascinant, iar mersul cu jeepul 4×4 printre povârnișurile create de vânt sau chiar de torenții de apă, generează adrenalină. Simt deja mirosul deșertului. Ușor sărat. Inconfundabil. Iar culorile la apus aproape nu pot fi descrise.
Prima oprire la formațiunile stâncoase de la intrarea în Marele Erg Oriental. Un view-point de unde poți vedea în depărtare imensitatea deșertului.
Continuăm printre dune, în chiote de bucurie sau poate doar mascate de bucurie, deoarece adrenalina crește pe măsura creșterii dunelor. Iar drumul aproape nu se mai zărește, ceea ce nu pare să fie însă o problemă pentru șoferi. Cunosc locul ca-n palmă. Un lucru normal, făcând zilnic acest traseu. Prin aceste locuri s-a desfășurat ani la rând și Raliul Paris -Dakar, dar azi locurile sunt frecventate de turiștii curioși să vadă deșertul și ale lui oaze, dar și locurile de legendă din Star Wars. Granița cu Algerul este foarte aproape.
Mă bucur de imensitatea deșertului, nisipul fin ca făina este incredibil. O scurtă plimbare cu cămila peste dune, apoi un tur prin platoul de filmare al primelor trei serii din Star Wars. În 1975, George Lucas a început filmările la celebra serie Star Wars chiar aici, în deșert, iar azi încă există o parte din butaforia folosită pentru a crea pentru peisajul selenar al celebrei serii cinematografice. Este doar butaforie, dar bine întreținută, locul atrăgând mii de vizitatori anual. Nelipsiții comercianți au diverse tarabe care strică puțin din misterul locului. Vulpi de deșert purtate în lesă pentru poze( cam trist!). De aici poți cumpăra bucăți din,,trandafirul deșertului,, cunoscutele roci create de natură prin cristalizarea mineralelor din deșert ce semănă izbitor cu floarea de trandafir.
Nori de praf se ridică din loc în loc, semn că locul este perfect pentru drifting. O lume altfel, impresionantă. O mare de nisip, dar extrem de vie.
Se lasă seara, așa că ne retragem în oraș, cazarea fiind la Hotel Hafsi, după cină începând o furtună de nisip, așa că seara a luat sfârșit. Și cu atât mai bine, a doua zi plecarea fiind la ora 4 a.m.
Chott el Jerid
Cu noaptea în cap am plecat spre lacul sărat Chott el Jerid, o minune a Tunisiei și totodată a naturii, fiind și printre cele mai mari lacuri sărate temporare din lume. Lacul are 5000 km², fiind de-a dreptul imens. Se află între Tozeur și Douz, fiiind travesat chiar prin mijloc de șoseaua ce leagă cele două orășele.
De ce este un lac temporar? Lacul se află la limita cu deșertul Sahara, fiind alimentat cu apă doar în perioada ploioasă, iar datorită temperaturilor ridicate apa se evaporă rapid lăsând în urmă o mare de sare.
Fiind sub nivelul mării cu circa 10-12 metri, și aproape secat, poate fi traversat pe drumul construit pe mijloc, de ambele părți întinzându-se o pătură subțire de sare ce capătă culori diferite în funcție de lumină. Am ajuns la răsărit undeva la mijlocul lacului, intenția fiind de a asista la răsăritul de soare, care s-a lăsat așteptat după norii denși de nisip, rămași de la furtuna de peste noapte. O ceață ușoară plutea peste acest peisaj selenar, folosit de alftel la filmările pentru seria Star Wars. Culorile predominante sunt maronii din spumă fiind create dâre albe de sare. Miroase a mare, a ocean. Misterul se adâncește pe măsură ce înaintez, cât cuprind cu ochii văd doar o întindere nesfârșită. Iar imensitatea locului este copleșitoare. Șoseaua de legătură dintre orașele Tozeur și Kebili mă readuce la realitate. Și afluxul de oameni veniți să contemple răsăritul. După o oră, am plecat spre Douz, supranumit Poarta Deșertului.
Douz-Poarta Deșertului
Micul orășel Douz, supranumit și ,,Poarta Deșertului,, își merită pe deplin renumele. De aici poți să pășești pe urmele caravanelor sahariene, și chiar să te pierzi printre dunele nesfârșite de nisip auriu de la marginea deșertului. Douz este cea mai veche oază din Tunisia, se află aproape de deșertul Sahara, între dunele de nisip vălurite și pădurile autentice de palmieri care de-a lungul secolelor au făcut ca economia acestei localități să înflorească, locul fiind renumit pentru culturile de palmier de curmal și diferite produse locale.
Un peisaj fantastic creat de natură, soare arzător, și vânt ușor ce îmi umple părul cu particule aurii de nisip.
Ce poți să faci aici?
Locul este perfect pentru o plimbare cu dromaderul, contra sumei de 20 euro te plimbi o oră printre dune. Totul este bine organizat, sunt grupuri de 4-5 cămile conduse de un localnic. Experiența merită pe deplin trăită, este și amuzantă dar te va face să apreciezi mai mult confortul propriei mașini. Un brav urmaș al nomazilor trece în goană pe un superb cal alb, frumos ornamentat. Doritorii de senzații tari sunt invitați să facă un tur călare. De această dată, mă limitez doar la poze.
Urmează un mic raliu cu ATV-ul prin deșert, care a fost însă plin de adrenalină. 100 de dinari să mergi singur cu ATV-ul merită pe deplin, mai ales că experința nu va putea fi prea curând uitată. Dunele de nisip de culoarea aurului devin tot mai incitante(și încinse!). Am petrecut timp minunat printre dune, deși soarele devenea tot mai arzător.
Câteva poze, și gata aventura!
Zona deșertică dar și cea mai mare parte din sudul țării este extrem de aridă, resursele de apă fiind foarte restrânse. Cu toate acestea, oamenii au căutat soluții alternative, una dintre acestea fiind folosirea apei geo-termale pentru a supraviețui precum și în agricultură.
Dar cum să folosești apa termală ? Ei bine, ideea este destul de simplă dar foarte eficientă. După extragerea apei termale de la mare adâncime, aceasta este trecută printr-un sistem de recirculare care reduce semnificativ temeratura, apoi este dirijată printr-un sistem de canale prin care se răcește, fiind mai apoi depozitată în bazine deschise și de aici trimisă în diverse locuri prin conducte sau încărcată în cisterne. Un lucru simplu dat atât de benefic pentru locuitorii zonei.
Partea deșertică este o zonă plină de mister. O lume tăcută, dură. Sahara rămâne pentru mine în top călătorii. Cele două zile petrecute aici au trecut parcă prea rapid. Dar nu vă faceți griji. În Sahara nu există cu adevărat un sfârșit. Este doar locul în care oprești povestea.
