Deși este cea mai mică țară din Africa de Nord, Tunisia are o istorie bogată, fiind locul unde s-a dezvoltat civilizația antică cartagineză. Pe lângă aceasta, Tunisia este cunoscută pentru siturile sale arheologice remarcabile, cum ar fi Amfiteatrul din El Jem, care este unul dintre cele mai mari amfiteatre romane din lume și este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Sahara tunisiană atrage ca un magnet zeci de mii de turiști, dornici de o aventură printre dune și furtuni de nisip. Frumoasele sale plaje late și cu nisip fin, în special în stațiunile populare precum Hammamet, Sousse și Djerba, apele cristaline, intrarea lină în mare și nisipul fin sunt potrivite oricărei vârste și pe placul iubitorilor de apă, nisip și soare.
O vacanță în Tunisia îți oferă așadar o multitudine de experiențe culturale, culinare sau sociale, depinde doar de tine ce dorești să experimentezi sau cum să îți petreci timpul.
Câteva informații despre Tunisia.
Capitala Tunisiei este Tunis, acesta fiind cel mai mare oraș al țării și un important centru cultural, economic și politic. Limba oficială este arabă, dar majoritatea tunisienilor vorbesc dialectul tunisian. Cu engleza și franceza te poți descurca foarte bine, acestea fiind utilizate în special în zonele turistice. Islamul este religia predominantă în Tunisia, iar majoritatea tunisienilor sunt musulmani.
Localnicii sunt foarte prietenoși, mai ales cei din zona litoralului, obișnuiți cu turiști din lumea întreagă, fiind gata să te îndrume sau să îți rezolve orice problemă pe care o poți întâmpina.
Moneda curentă este dinarul tunisian, la un curs de 1 dinar la 1,5 ron. Este preferabilă plata în moneda locală, pe care o poți obține la casele de schimb valutar existente cam peste tot, cu un curs apropiat și corect. Sunt unele locuri în care nu se poate plăti decât cu dinar tunisian, așa că trebuie să ai deja schimbat în moneda locală. Însă, chitanța primită în urma schimbului valutei( USD sau Euro) trebuie neapărat păstrată deoarece la plecarea din Tunisia, dacă dorești să schimbi dinarii tunisieni rămași necheltuiți, în valută( USD sau Euro) trebuie prezentată acea chitanță. Dinarii pot fi schimbați altfel la bănci, există și în aeroporturi, dar trebuie luat în calcul că se stă la rând pentru aceste schimburi, iar în aeroport timpul este cam limitat.
Cazările sunt bune și foarte bune, deoarece pe litoral există mai multe stațiuni pline de resorturi de 4 și 5 stele, fiind în top ca servicii de cazare și masă.
Am călătorit cu avionul din Timișoara până în Monastir, iar zborul a fost puțin peste 2 ore. Pentru intrarea în Tunisia este nevoie de pașaport, iar cetățenii români sunt scutiți de plata vizei, practic se verifică documentele de călătorie și se pune o ștampilă în pașaport.
Cazarea a fost la un hotel foarte bun, situat chiar pe malul Mediteranei, cu o cameră grandioasă, totul de bun gust, iar serviciile, ireproșabile.
Datorită influenței mediteraneene, bucătăria tunisiană este bogată în arome și condimente. Merită încercate mâncărurile tradiționale, cum ar fi couscous-ul, tajinele, harissa (un sos iute) și brik (un fel de tartă cu foi de plăcintă). În opinia mea, curmalele de aici sunt top. Sunt delicioase.
Plaja Skanes pe care mi-am petrecut câteva zile, este o plajă întinsă, nu prea lată, dar cu un nisip foarte fin, iar intrarea în mare foarte lină. Apa de un turcoaz ireal, uneori verzuie, și apus feeric. O plajă destul de liniștită în care te poți bucura în voie de valurile mării și briza blândă de început de vară. Vânzătorii ambulanți ce te îmbie cu alune caramelizate, haine sau jucării dau și eu un farmec aparte locului.
Majoritatea celor vin în Tunisia pentru litoral, plajele fiind întradevăr foarte frumoase, cu nisip foarte fin. Eu am mai vizitat anterior Tunsia și am fost și în alte zone litorale, toate la fel de frumoase. Dar pe măsură ce te îndepărtezi de litoral, vezi că există zone aride, mai sărăcăcioase, rurale, unele localități fiind situate în locuri ce par imposibil de locuit pentru noi. Infrastructura este destul de bună, așa că nu ezita să pleci la drum de-a lungul sau de-a latul Tunisiei pentru a descoperi din frumusețea acesteia și de a vedea locuri unice.
Kairouan
Orașul Kairouan este situat la o distanță relativ mică de Monastir( circa 60 km.) și datează din secolul al VIII-lea. A fost capitala țării până în secolul al XII-lea.
Un orășel mic, cu un aer arhaic, unde poți să iei contact cu ceea ce înseamnă cultura și arhitectura tunisiană, centrul vechi Medina din Kairouan (inclusiv moscheile din interiorul Medinei) fiind înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Și nu degeaba.
Fiind țară musulmană, toate orașele din Tunisia au cel puțin o mare moschee, dar Marea Moschee din Kairouan le depășește pe toate în frumusețe și importanță, fiind cel mai vechi loc de rugăciune musulman din întreg Nordul Africii. Este totodată și cel de-al patrulea locaș de cult musulman, ca importanță, după primele trei aflate în orașele Mecca, Medina și Ierusalim, făcând din orașul Kairouan unul dintre cele mai importante centre religioase islamice din Africa.
O vizită la un bazar îți sugerează îndeletnicirile localnicilor, anume, țesutul covoarelor, arta pielăriei și ceramica.
Covoarele lucrate manual echivalează cu ,,o mică avere,,, de regulă fiind lucrate din lână, prețul fiind dat de numărul de noduri și nu atât de dimensiune sau model, dar sunt foarte frumoase și sunt cu siguranță un lucru pe care poți să îl păstrezi peste ani.
Negocierea la cumpărături este aproape obligatorie și face parte din viața locală. Dacă ai răbdare să negociezi, poți obține chiar jumătate din prețul cerut inițial, ceea ce nu este deloc puțin.
Cât vezi cu ochii, plantații de măslini, Tunisia fiind una din marile producătoare de măsline, măsline ce ajung la mari producători din Europa, care după procesare și ambalare, revând uleiul de măsline ca fiind producție proprie. Interesantă este delimitarea plantațiilor, prin garduri vii de cactuși uriași. Nimeni nu ar îndrăzni să treacă pe acolo! Dar cactușii produc flori și mai departe fructe de cactus care sunt recoltate la coacere și din acestea se fabrică un delicios suc de cactus sau chiar gem.
Deși terenul devine tot mai arid, aceste plantații de măslini se întind pe zeci de kilometri, intercalate cu mici plantații de piersici sau citrice.
Un lucru pe care l-am remarcat mai înainte este vânzarea de benzină ,,la bidon,, și nu la benizăriile clasice. Pe marginea drumului întâlnești bidoane cu un furtun de racord din care poți să pui în rezervor sau chiar să cumperi un bidon întreg. De ce se procedează astfel? Benizina este adusă din țările vecine, fiind revândută cu un mic profit, o treabă legală și tolerată de către autorități. Și asta este o chestie interesantă, deși am mai văzut prin Africa astfel de practici, fiind ceva normal.
El Jem
Micul orășel El Jem este fondat pe ruinele unui oraș antic, iar cea mai emblematică construcție care dăinuie de aproape 2000 de ani, este amfiteatrul roman. Orășelul poartă aura vremurilor antice, un orășel liniștit, cu cafenele și terase ce spun povești de viață. Un mic magazin de suveniruri sugerează că localnicii au preluat arta mozaicului de la precursorii lor, romanii, azi aceștia confecționând mici tablouri din mozaic, foarte frumoase de altfel. Motivul pentru care orășelul este căutat de turiști este însă amfiteatrul roman.
Amfiteatrul roman El Jem este listat de UNESCO din 1979 ca sit al Patrimoniului Mondial.
Ce are special acest amfiteatru?
Pe lângă importanța sa istorică, amfiteatrul constituie un reper mondial fiind al treilea ca mărime după amifiteatrele romane din Italia, dar este și una dintre cele mai bine conservate ruine romane de piatră din lume și este unică în Africa. Capacitatea estimată este de 35.000 oameni, este construit în întregime din blocuri de piatră, fără fundații.Deși este modelat după Colosseumul Romei, nu este copia exactă a construcției Flavian. Fațada sa cuprinde trei niveluri de arcade în stil corintic iar în interior, monumentul a conservat cea mai mare parte a infrastructurii de susținere a scaunelor pe etaje. Peretele podiumului, arena și pasajele subterane sunt practic intacte și azi. Această creație arhitecturală și artistică construită în jurul anului 238 d.Hr., constituie o piatră de hotar importantă în înțelegerea istoriei Africii romane. Amfiteatrul din El Jem este mărturie despre prosperitatea micului oraș Thysdrus (actualul El Jem având aproximativ 18.000 locuitori) pe vremea Imperiului Roman.
Locul este impresionant și datorită faptului că lucrările de restaurare efectuate de-a lungul timpului nu au afectat autenticitatea esențială funcțională și structurală a proprietății. Un loc în care nu vei pierde timp, cel mult, vei fi pierdut în timp.
Plimbarea pe culoarele largi și vederea de ansamblu a arenei, mă aduc mai aproape de evenimentele petrecute aici.Parcă aud uralele mulțimii ce asistă la luptele gladitatorilor. Dar furtuna de nisip iscată de nicăieri, pune intempestiv capăt acestei vizite.
Dârele de praf ale furtunii de nisip amintesc de ropotul cailor ce trag carele de luptă purtând bravii gladiatori în jurul arenei. Plec cu nostalgia acelor vremi.
Matmata-pe urmele berberilor
În sud – estul Tunisiei se întinde o vastă regiune austeră. Un loc cu un peisaj suprarealist, câmpii pietroase ce se deschid cu vederi pitorești de munți, platouri deșertice, stânci și creste stâncoase. Ici – colo câte un palmier. Însă, la o privire mai atentă sesizezi că zona este totuși locuită deoarece acel mici grote săpate în stâncă sunt frumos decorate la intrare. Și mai sunt și alte semne ale existenței omului modern în zonă…( pungi, cauciucuri, chiar autovehicule).
Aici pot fi găsite unele dintre cele mai uimitoare situri din Tunisia și tot aici, este locul în care este evidentă adaptarea omului la condițiile complexe de mediu.
În această regiune trăiesc azi urmașii berberilor, un popor migrator venit din Maroc și stabilit în aceste locuri. Matmata, o mică așezare din munți, este locul în care azi se păstrează arhitectura veche berberă dar mai ales, locul în care se găsesc așa-numitele case troglodite.
La prima vedere, acestea par grote sculptate în roca moale, dar particularitatea lor constă în faptul că zona de locuit este săpată în întregime în stâncă, în jurul unei curți de până la 10 metri adâncime, cu un diametru de aproximativ 7 metri, la care se accesează de sus printr-o scară sau printr-un tunel lung, înclinat. Din acea curte sunt săpate tuneluri radiante, ce sunt de fapt încăperile locuinței, fiecare cu o destinație precisă: magazie, bucătărie, dormitoare.
De ce au ales berberii să își construiască astfel locuințele? Probabil că în scop defensiv, dar și mai probabil, pentru a se proteja de clima toridă a acestor zone. Pe lângă aspectul brut al locuinței, ea este destul de practică și confortabilă, temperatura în interior fiind aproape constantă pe tot parcursul anului. Viața familiei berbere se desfășoară în acest loc, păstrând vii tradițiile străvechi peste ani. Aceștia se întrețin din meșteșugul învățat de la străbuni, în principal țesutul covoarelor și creșterea animalelor. Covoare multicolore decorează de altfel locuințele și te îmbie la odihnă. Locuința nu are uși, și de altfel nici nu văd de ce ar avea nevoie, accesul în locuință fiind destul de greu. Tunelul de acces este destul de mic, și chiar se îngustează, acesta fiind închis cu un fel de ușă, dar de cele mai multe ori, în acest tunel peste noapte este campată cămila, fiind dificil să treci peste aceasta deoarece sunt destul de agresive. Berberii au probleme cu scorpionii, iar pentru protecție contra acestora au desenat diverse simboluri la fiecare intrare. Vizita la una din famiilile care primesc vizitatori străini te va face mai bogat sufletește, pentru că vei înțelege de cât de puțin ai nevoie pentru a trăi. Ești întîmpinat cu o pâine tradițională, un bol cu ulei de măsline și unul cu miere. Cum să nu te simți ,,special,,? Urmașii berberilor duc cu siguranță o viață aspră. O viață simplă, însă plină de culoare.
