Safari – Cercul vieții în Câmpiile Nesfârșite
Un safari în Serengeti nu este doar un safari, este o experiență de viață.
Am spus deja că am așteptat cu nerăbdare aventura unui safari în Africa. Despre Serengeti știam cele mai multe lucruri, poate și datorită faptului că este unul din cele mai mediatizate parcuri. Serengeti este singurul loc în care poți fi martor la migrarea a milioane de gnu peste câmpiile de salcâm, este leagănul vieții umane și, probabil, cel mai aproape de o sălbăticie africană neatinsă pe care o vei avea vreodată. Aici timpul pare să stea pe loc, în ciuda miilor de animale aflate constant în mișcare.
O experiență ce trebuie trăită o dată în viață. Despre emoții pure, brute, neprelucrate.
Mesajul ce stă scris la porțile de intrare în Parcul Serengeti este: Serengeti Shall Never Die (Serengeti nu va muri niciodată).
De ce acest mesaj? Mesajul este menit să amintească eforturile depuse pentru conservarea a tot ce înseamnă Serengeti, fiind inspirat din titlul cărții publicată de Bernhard Grzimek și fiul său Mihail în 1950, iar mai apoi al filmului documentar omonim, recunoscut ca unul dintre cele mai importante piese documentar de conservare a naturii și care au adus notorietate parcului.
Cum a decurs safariul.
Am plecat devreme din orășelul Karatu cu destinația Serengeti, traversând zona de conservare Ngorngoro, și parțial Olduvai. Întregul traseu poate fi parcurs în aproximativ două ore, dacă nu se fac opriri de vizitare și observare a zonei de conservare sau Monumentul Olduvai (este descris în articolul precedent ,,Drumul spre Serengeti,,).
Drumul dificil, nu mai are sens să reamintesc, dar temperatura a fost ideală, urcând la prânz la 30 grade C, dar dimineața și seara au fost circa 18-20 grade C puțin înnorat.
Intrarea în Parcul Serengeti s-a făcut prin poarta Naabi Hill, un check-point unde fiecare vehicul este verificat, dezinfectat, iar vizitatorilor li se face un mic instructaj cu privire la regulile de conduită în parc( fără alimente, scuipat pe jos, surse de foc, fără zgomote care deranjează ori stresează animalele) și respectarea regulilor de siguranță( atunci când se cere să închizi geamul trebuie să îl închizi, nu cobori din vehicul niciodată decât dacă acesta s-a răsturnat s-au s-a defectat și trebuie să continui cu alt vehicul).
Aici am luat și prânzul la pachet, am dat o tură la punctul de informare unde se află și un mic magazin de suveniruri( cu de toate, inclusiv pălării de safari, cafea) profitând de timpul rămas pentru a urca colina din apropiere de unde se vede întinsa savană. Observ mici dâre de praf în depărtare…
Bun venit în Parcul Național Serengeti!
Aici se produce Marea migrație, un fenomen natural unic, când două milioane de animale parcurg lungul drumul dintre Tanzania și Kenya, în căutarea hranei. Marea migrație durează în total câteva luni bune, dar, după cum îi spune şi numele, este o mișcare perpetuă. Nu știi unde sunt animalele şi unde eşti tu. Călătoria lor în circuit continuă spre sud în Serengeti înainte de a se îndrepta spre vest, apoi spre nord în Masai Mara, înainte de a se întoarce la punctul lor de plecare. Prădătorii se pândesc pe călcâie, se năpustesc nemilos atunci când văd oportunitatea, făcând această călătorie plină de observări emoționante de animale sălbatice.
Denumirea de „Serengeti” provine din limba Maasai și înseamnă „câmpiile fără de sfârșit”. Cu o dimensiune de peste 13.000 de kilometri pătrați, Parcul Serengeti este situat între malul lacului Victoria în partea de vest, lacul Eyasi la sud și Marele Rift la est, dar ecosistemul său care include Zona de Conservare Ngorongoro,Rervația M Rezaswa și Rezervația Maasai (din Kenya) depășește 30.000 de kilometri pătrați. Ca atare, este cel mai complex și mai puțin deranjat ecosistem din lume ce este întreținut de către guvernele din Tanzania și Kenya.
Savana pe care se întinde Serengeti, de culoarea galben-aurie în sezonul secetos, devine habitatul perfect al prădătorilor ce urmează în mod natural prada în perioada migrației.
O combinație unică de diverse habitate create datorită acțiunii ploilor, vântului și a solului vulcanic, permite susținerea a mai mult de 30 de specii de ierbivore și aproape 500 de specii de păsări. Peisajul variază de la câmpii în sud, la savana în centru, dealuri cu pășuni împădurite în nord, la păduri extinse în vest. Mici râuri, lacuri și mlaștini sunt împrăștiate de-a lungul parcului, creând propria atmosferă și faună.
Parcul este împărțit pe mai multe zone, având mai multe porți de intrare, cărările din parc sunt acceptabile, dar cu foarte mult praf, de aceea ochelarii de soare și-au dovedit utilitatea mai ales dacă mergi în picioare pentru a observa mai bine împrejurimile. Despre haine am mai scris, doar că după o oră de mers prin parc nici un obiect nu rămâne neatins de praf, de aceea este potrivit și ceva pentru acoperirea capului( însă atenție, ceva ce se poate lega, altfel riști să rămâi cu capul descoperit). Fiind sezon uscat, vegetația specific savanei era în mare parte uscată, copacii și micile tufe păreau lipsiți de viață. Dar asta nu a știrbit cu nimic din frumusețea parcului. Un loc cu adevărat impresionant în care am petrecut trei zile minunate.
Am văzut multă acțiune în acest safari, chiar imediat la intrarea în parc o leoaică urmărea prada- o turmă de gazele, lei așteptând în liniște prada, chiar și lei singuratici devorând prada proaspătă. Apoi leoaice cu pui, leoaice încercând să vâneze în tandem, jaguari abia mișcând iarba savanei și foarte greu de observat. Hiene, turme de zebre vesele, antilope, eland, bivoli, familii întregi de babuini, dar și pașnicii elefanți cu pui abia născuți. Am întâlnit familii mari de elefanți, conduse evident de o femelă, fiind impresionant de văzut cum fac ,,scut,, în jurul micuților pui atunci când îi hrănesc sau când se deplasează dintr-o parte în alta.
Hipopotamii stau doar în zonele cu apă fiind foarte amuzanți, la prima vedere părând pietre uriașe scufundate în apă, din când în când scoțând ușor botul sau lovind apa cu codițele. Am surprins totuși și exemplare ieșite complet din apă, în încercarea (probabilă) de a-și găsi un loc mai bun, sau poate mai confortabil, deși este o mișcare riscantă deoarece aceștia trăiesc în grupuri iar fiecare grup are propriul loc nefiind acceptați,,străinii,,.
Câteva specii ce trăiesc în parc se află pe Lista roșie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, fiind pe cale de dispariție. Însă, în afară de rinoceri, al căror număr a fost decimat de braconieri și câini de vânătoare, Serengeti supraviețuiește. Populațiile de antilope gnu și bivoli s-au înmulțit, în principal spre beneficiul animalelor de pradă precum leu, hiena și ghepard.
Cu toate acestea, cercul vieții în Serengeti se strânge ușor, fiind influențat de secetă, boli sau pășunatul excesiv. Autoritățile fac mari eforturi pentru a conserva acest patrimoniu unic pentru întreaga omenire.
Dar cel puțin pentru moment, Serengeti nu va muri!
Deși este un loc sălbatic, Serengeti găzduiește câteva tabere de corturi, concepute pentru a oferi adăpost celor sosiți pentru a admira spectacolul naturii. Am experimentat și eu viața în savană, în tabăra de corturi Harmony safari camp situată în inima parcului.
Cum a decurs această experiență.
În prima seară, am ajuns destul de târziu la tabără, primul lucru observat fiind că nu există nici un fel de împrejmuire sau alte obstacole totul fiind liber, iar corturile sunt așezate doar pe pământ. Explicabil, fiind zonă protejată nu există beton, sticlă, surse de foc. Am fost preluați de un angajat al taberei care ne-a instruit rapid cu privire la ce ar trebui să facem cât vom fi cazați acolo. În primul rând, nu sunt permise ieșirile din tabără, iar după lăsarea întunericului nici din cort, deoarece există animale sălbatice, chiar și lei, care obișnuiesc să treacă prin incinta taberei. De aceea, după cină, ești condus la cortul propriu, și acolo rămâi până dimineață. Pentru orice nevoie sau vizite nocturne de animale, am primit stații de tip walky-talky. Din fericire, nu a fost nevoie.
Corturile sunt foarte mari, de trei persoane, cu tot confortul unei camere de hotel, baie proprie, mobilier, fiecare cort are panouri solare, nefiind probleme nici cu apa. Tabăra este destul de recentă, totul fiind nou și cu bun gust. Chiar impresionant.
Masa se servește tot în cort, care are amenajat și un mic bar. Bucătăria este evident, tot în cort!
În prima noapte nu am dormit aproape deloc deoarece ciuleam urechile la fiecare zgomot, scheunat sau răget, mi-a fost greu să mă acomodez cu sunetul savanei, având impresia că sunt animale exact lângă cort, dar de fapt, fiind liniște în jur aceste sunete se amplifică și par mult mai îngrijorătoare decât sunt în realitate. Drept dovadă, noaptea următoare am dormit fără grijă, doar dimineața pe la ora 5 am auzit câteva trosnete, așa că am ciulit urechile, iar cum se făcuse puțină lumină am îndrăznit să scot capul afară observând o turmă de elefanți cam zgomotoși în timp ce se hrăneau, la apx.300 metri de tabără unde se afla o lizieră.
În altă dimineață, tabăra a fost traversată în goană de o turmă de apx.70 zebre, atât de surprinzător că nu am apucat să fotografiez.
Internetul a fost destul de bun pentru locul în care mă aflam. Mâncarea a fost foarte gustoasă și consistentă, singurul loc în care am avut cereale și fulgi de ovăz, năut, cafea preparată clasic. Atmosferă extrem de plăcută dar mai ales acel vibe sălbatic, faptul că ești în mijlocul naturii, al animalelor, peisajul specific savanei, oamenii prietenoși, mă face să afirm că a fost cea mai bună cazare din această aventură și trebuie trăită această experiență.
Un loc extrem de liniștit și plăcut, unde m-am bucurat din plin de sunetele savanei și de peisajul aparte, atât la apus cât și la răsărit.
Un minus ar fi faptul că nu am văzut rinoceri( unul din cei Big five) ce trăiesc în parc, înțelegând că numărul acestora este foarte mic( mai sunt câteva zeci de exemplare), dar și senzația pe care o ai atunci când se pleacă în ,,urmărirea,, unui animal, gândindu-mă că dincolo de satisfacția noastră, se creează un disconfort acelui animal, vizitatorii nefăcând nimic altceva decât să invadeze( la propriu) acel loc. Să ne gândim că nu este prea plăcut nici pentru noi atunci când altcineva ne invadează spațiul propriu sau pur și simplu ne fotografiază.
Cu o populație înfloritoare de prădători și o viață animată mai ales în jurul râurilor, există întotdeauna ceva de văzut în Serengeti. Fie că este vorba pur și simplu de a observa o turmă de elefanți care se răcoresc, turme de girafe sau babuini gălăgioși, ori lei concurând pentru sursele de hrană, există întotdeauna acțiune aici. Un Safari în Serengeti este asemeni vieții: imprevizibil și plin de surprize!
Masai Mara
Rezervația naturală Masai Mara face practic corp comun cu Serengeti, animalele mișcându-se liber între cele două țări.
Animale fără frontiere!
Această rezervație de o frumusețe rară se află în sud-vestul Kenyei și granița de nord-vest a Tanzaniei. A fost înființată în anul 1961 și are o suprafață de 1510 km^2. Aici se produce ,,Marea Migrație,, un fenomen natural unic în lume, însă, fiind plin sezon secetos, și datorită reliefului diversificat, vegetația alternează, dezvăluind un tablou extrem de viu, de la verde intens la galben-auriu, tocmai bun pentru camuflarea perfectă a prădătorilor.
Regiunea din jurul rezervației este populată de tribul Maasai de sute de ani. În onoarea acestora a fost denumită de altfel rezervația și a descrierii lor,, Mara,, ce s-ar traduce ,,buline,, cu referire la cercurile făcute de copaci, tufișuri, și umbrele norilor în zonă.
În rezervație trăiesc în comuniune mii de animale, antilope, zebre, gnu, bivoli, elefanți, precum și hipopotami, chiar și rinoceri.
Maasai Land-legătura dintre natură și cultură
Masai sau Maasai, sunt un popor nomad care se ocupă cu păstoritul fiind concentrați la poalele masivului Kilimanjaro, în sudul Kenyei și nordul Tanzaniei.
Ei se numără printre cele mai cunoscute popoare din Est, iar în ciuda timpului, și-au păstrat mare parte din tradițiile și obiceiurile culturale. Fiind o populație nomadă, își schimba des ,,casa,, fiind mereu în căutare de teren bun pentru vitele lor. Trăiesc din creșterea animalelor, capre și vaci.
Maasaii sunt poligami și mulți dintre ei au mai multe soții. În cultura lor, un maasai este demn de admirat numai dacă are o cireadă cât mai numeroasă, dar și cât mai mulți copii și neveste.
Am vizitat un sat tipic în Kimana, mai degrabă o familie de maasai care formează un mic sat, fiind impresionant cum aceștia supraviețuiesc în condiții extreme.
Satul propriu-zis se compune din colibe de formă circulară construite din chirpici, bălegar și piei de animale, dispuse într-un cerc mare, pentru a proteja un kraal interior, locul unde dorm noaptea vitele. Acest kraal este folosit și pentru expunerea unor mici obiecte confecționate de maasai oferite spre vânzare. Întregul sat este de obicei împrejmuit cu un gard construit din ramuri spinoase, menit să îi apere de lei și hiene sau alți prădători.
Cum a decurs vizita.
La fel cum se întâmplă de fiecare dată când ajunge un grup de vizitatori( accesul se face contra unei taxe de vizitare de 30 usd/persoană și trebuie anunțat dinainte), toată lumea din sat se adună în fața intrării și pregătesc cântece și dansuri tradiționale de bun venit. Înainte de aceasta, am primit o shuka ( o bucată de material suficient de mare ca să înconjoare întregul corp) și un rând de mărgele colorate, confecționate de aceștia. Imediat m-am integrat în rândul sătenilor, chiar am participat la dansul de bun venit al grupului nostru.
După aceasta am fost primiți în incinta satului, continuând cu un dans tradițional, aș spune special, în care bărbații se întrec în a sări cât mai sus, în aplauzele și cântecele femeilor( poate de aceea și înălțimea lor este mai mare decât media, maasaii fiind bărbați înalți).
Își folosesc urechile pentru a agăța diverse podoabe, cu cât mai multe, cu atât mai bine, de aceea urechile lor au gauri foarte alungite.
Maasai sunt cunoscuți și pentru măiestria lor rafinată, iar îmbrăcămintea și bijuteriile, mai ales arta de a coase și de a împleti mărgele, au conotații simbolice.
Aceștia folosesc mai multe tipuri de împletire cu mărgele folosind întotdeauna culorile: roșu( culoarea Maasai) albastru (culoarea devotamentului religios) verde( culoarea binecuvântării) oranj( prietenia și ospitalitatea) galben( fertilitatea )alb (puritatea și sănătatea )și negru( unitatea).
Deși în mod tradițional se îmbracă în piei de animale, în zilele noastre îmbrăcămintea tipic Maasai este formată din bucăți de material de regulă de culoare roșie( shuka ) înfășurată în jurul corpului, la care se adaugă o mulțime de bijuterii cu mărgele plasate în jurul gâtului și brațelor, purtate și de bărbați și de femei, care se diferențiază în culoare, în funcție de ocazie. Acest meșteșug al lucrului cu mărgele și al micilor obiecte sculptate în lemn, le oferă Maasai-lor o adevărată piață de schimb și comerț cu localnicii și turiști. Bineânțeles că aveau o mulțime expuse, și am trecut la negocieri.
Apoi am fost invitați să vizităm și casele maasailor, doar câte două persoane deoarece sunt destul de mici. Intrarea este ciudată, în spirală, de forma cochiliei de melc, în interior fiind cam întuneric, singura sursă de lumină fiind locul lăsat în tavan pentru ventilație și pe post de coș de fum. În mijloc este o mică vatră, unde se gătește, și pe una din laturi unu sau două paturi tip rogojină( pentru adulți respectiv copii). Cam greu de imaginat cum încap atâția oameni într-un loc foarte mic, dar se pare că se poate. Nu există alte obiecte de mobilier, totul este extrem de simplu. Acest lucru le simplifică adunatul și transportul lucrurilor atunci când decid să se mute.
Se face și o mică demonstrație de aprindere a focului fără chibrituri, folosind doar două bețe. Nu se pune problema de electricitate sau alte necesități, considerate de bază de lumea modernă.
Maasai evită sacrificarea animalelor pentru consum propriu, dar obișnuiesc să consume lapte cu sânge sau chiar sânge proaspăt de animal, spun ei, important pentru vitalitate. Acest mod de alimentație se aplică tuturor, chiar și copiilor mici. Sângele proaspăt este colectat prin înțeparea ugerului vitelor sau al caprelor cu o țepușă, iar apoi printr-un pai este adunat într-un mic recipient și băut.
Am simțit că sunt un popor primitor( dincolo de interesul comercial, desigur) căldura cu care ne-au întâmpinat transcendând imaginilor.
