În fiecare dintre noi există un trio diabolic, implacabil, de neînlăturat, cooperant şi concordant: mândria, invidia şi ura; mândria care ne face să ne închipuim că merităm toate bunurile pe care le posedă alţii; invidia că unii sunt admiraţi în timp ce noi suntem trecuţi cu vederea; şi ura, pentru că tot ceea ce li se oferă altora diminuează partea care credem că ni se cuvine nouă.
Nu sunt utilizatoare ferventă a rețelelor de socializare, însă, în scurtul timp de la crearea unui profil pe rețeaua Facebook am sesizat că social media este un loc propice în care invidia își face cel mai des simtită prezența. Nu că în viața reală s-ar face mai puțin vizibilă, doar că în spatele unui profil, unui așa-zis ,,prieten virtual,, îi crește doza de invidie.
A fi sau a nu fi, invidie?
Personal m-am confruntat cu câteva situații în care m-am întrebat dacă un anumit tip de comportament este invidie.
Există un studiu prezentat la Conferința Internațională de informatică pentru afaceri în 2013, de Krasnova, H.; Wenninger, H.; Widjaja, T., care analizează fenomenul invidiei în cadrul gigantului Facebook. Acest studiu a determinat faptul că simpla urmărire pasivă a conținutului postat de alți utilizatori (uitatul la content versus participarea activă prin postarea de content) crește nivelul invidiei, care la rândul său generază o scădere a gradului de satisfacție cu privire la propria viață.
Evident că acest studiu îl putem extinde la toate domeniile, inclusiv la viața privată. Însă, ne vom întreba care este limita expunerii unor informații, imagini, despre propria persoană, acel ,,border line,, care să nu atragă atacurile de invidie. Greu de spus, deoarece când intensitatea sentimentelor devine copleșitoare, admirația se transformă în invidie. Unii vor începe să ne denigreze, să ne anuleze calitățile proslăvite inițial, încercând să devină superiori. Pentru unii, devenim rivali, din persoana pe care înainte o admirau.
Este dificil de stabilit o astfel de limită, invidia pornind de la continua lor atenţie la ceea ce fac şi spun ceilalți, cât de mult se plictisesc, cât de nefericiţi se simt.
Din altă perspectivă există oameni care nu au învățat sau nu au capacitatea de a gestiona cele două realități: on-line v/s viața reală.
Nu ne rămâne decât propria judecată și apreciere. Cât de mult credem în noi și în ceea ce facem, cât de mult ne asumăm acțiunile noastre.
,,Persoanele invidioase sunt favoriții mei. Am construit un imperiu cu cărămizile pe care mi le-au aruncat. Continuați să urâți… ,,
