Beijingul se distinge prin amestecul său captivant de tradiție și modernitate. Nu încape îndoială.
Mult mai cuminte decât ne așteptam din partea unei capitale, fără claxoane și haos tipic asiatic, cu o infrastructură de invidiat remarcată chiar la ieșirea din aeroport, orașul are bulevarde largi și aerisite, cu blocuri ,,curate,, și cu o simetrie gen Tetris. Dar trebuie să pomenesc încă o dată de partea modernă cu cuprinde clădirile moderne îmbrăcate în sticlă de sus până jos ce par oglinzi uriașe, întrecându-se în design și care îți captează atenția cu totul. Totul echilibrat cu copacii verzi ce stau înșiruiți pe marginea bulevardelor.
Totul este luat aici în serios la maxim, deși sunt momente în care ai impresia că ești luat mai mult în glumă de localnici când li te adresezi în engleză, iar majoritatea dacă nu te privesc încurcați, te ignoră ( explicația: foarte puțini vorbesc engleza…). Noroc cu aplicațiile de traducere și cu cele de plată amintite în articolul precedent(de reținut : cam totul se face prin intermediul unui smartphone aici).
A fost o experiență frumoasă să vedem această latură a orașului.
Din vechiul oraș au mai rămas câteva hutong, acele străzi înguste rezultate prin unirea ,, siheyuan,, (reședințe tradiționale chinezești cu intrări baricadate de porți masive). Străzile ce conțin hutong sunt considerate străzi istorice, deși sunt în zone rezidențiale și aici locuiesc efectiv oameni, dar totodată aici se desfășoară și acel comerț tradițional, cu mici magazine de familie sau mici restaurante tradiționale. Poate ați citit despre toaletele publice din China, răspândite în general în marile orașe. Ei bine, în Beijing astfel de toalete găsești în tot orașul. Doar că designul și felul lor nu este identic, pentru că există și toalete,,inteligente,,. De ce este nevoie de atât de multe toalete? Există foarte mulți oameni care circulă dintr-o parte în alta, iar în zonele hutong, casele nu au toalete. Da, ati citit bine. Nu au toalete! Așa că toată lumea folosește toaletele publice. În plus, multe localuri, restaurante și cafenele nu au toalete, deci tot la cele publice rebuie să apelezi.
În Beijing, orientarea este simplă datorită configurației orașului, similară alinierii antice cu străzi drepte către cele 4 puncte cardinale, azi legate între ele de șosele largi, în formă de inele concentrice. Această organizare datează de secole,, cercurile ,, plecând din zona ,,Orașului interzis,,.
De la olimpiada din 2008 a rămas o moștenire foarte utilă oricărui călător: sistemul bilingv de denumire a străzilor și al stațiilor, așa că este ușor să te orientezi în ciuda faptului că serviciile google de localizare nu le poți întotdeauna accesa.
Zona frumoasă și veche este în interiorul primului și al doilea inel, ( aici fiind localizate și cunoscutele vestigii antice dar și punctele de atracție contemporane) iar la următoarele sunt doar cladiri de birouri, săli de conferințe și hoteluri. La perferie sunt cartiere imense cu blocuri de locuințe.
Mâncarea este foarte diversificată, deși predomină cea tradițională( cum este de așteptat). Mă așteptam să mânânc mai mult orez dar pâinea și alte produse din cereale se pare că i-au luat locul. Dacă credeți că se mânâncă multe ,,ciudățenii,,, vă înșelați. Poate doar în unele piețe tradiționale din zonele ultra-conservatoare sau mega-turistice să mai vezi broaște, șerpi, viermi sau gândaci prăjiți. Există un atare meniu tradițional, dar în ultimii ani( și mai vizibil după pandemia de Covid când toată lumea a discutat subiectul acestor diete practicate de chinezi) chinezii și-au cam schimbat preferințele. Restaurante cu meniu internațional, tarabe cu fructe și fasfood-uri inclusiv celebrele Mc, sau KFS se găsesc peste tot ( deci este imposibil să faci foamea aici).
Lumea se îmbracă colorat și șic, contrar a ceea ce credeam despre modă, iar Mall-urile abundă de branduri mari, multe de lux. Treaba cu Mall-urile a fost chiar surprinzătoare pentru că există foarte multe și toate sunt foarte mari, dar extrem de bine gândite și organizate. În plus, multe au la subsol intrare sau ieșire de la metrou. Ce vrei mai mult de atât!?
Că se trăiește mai degrabă ca ,,în vest,, se vede și în trafic, și de preferință se conduc mașini sub marcă germană consacrată( Mercedes, Audi, WG, sau japoneză). Un alt lucru interesant este că în ciuda numărului mare de locuitori, în trafic nu vei vedea multe autovehicule. De ce? Pe lângă faptul că există un sistem foarte bine pus la punct pentru transportul public în comun, pentru a circula prin oraș cu propriul autovehicul trebuie să ții seama de felul motorului( dacă este electric, hibrid sau clasic) pentru că există restricții. Guvernul a implementat un sistem prin care decide câte autovehicule pot circula într-o anume zi. Și cum fac asta? Înscrii numerele autovehicului pe o platformă care în baza unui algoritm alocă drept de circulație unui număr limitat de autovehicule. Un fel de loterie zic, cum ți-o fi norocul. Și se face că sistemul dă roade, deoarece pe lângă aglomerație nu mai găsim nici atâta poluare.
Metroul este dintre toate cel mai prietenos deoarece biletele se cumpără de la un automat cu touch-screen care ,,vorbește,, engleza și dă rest elegant, stațiile sunt anunțate și în engleză, iar trenurile sunt dese și ajung peste tot. Stațiile de metrou sunt foarte curate, totul miroase frumos( parcă tocmai au fost date în funcțiune), aici nu întâlnești cerșetori, oameni beți sau agresivi. Iar trenurile circulă cu precizie maximă.
Comerțul este la el acasă, testat atât pe timp de zi cât și la ceas de seară. Poți să vezi acest lucru peste tot, magazine de tot felul, dar Wangfujing Street din zona centrală rămâne în top. Am ieșit seara la o sesiune de cumpărături, și am ,,împușcat doi iepuri,,( cum s-ar zice) mai ales că viața de noapte( mai mult de seară deoarece pe la ora 22 se închide totul, iar oamenii se duc spre case conștiincioși) este diferită de ceea ce vezi ziua. Așa că am avut parte și de street life local.
Dacă tot am vorbit de comerț, este cazul să vorbim și despre materiale și obiecte de preț, parte în inevitabilul schimb comercial de secole și al bunăstării sociale.
În cultura chinezească, perlele simbolizau bogăția, înțelepciunea, demnitatea și puterea. China se mândrește producția de top în segmentul perlelor naturale, fiind alături de SUA, cel mai mare producător de perle de apă dulce.
Poate de aici notorieteatea pe care această industrie o are( pentru că da, a devenit o adevărată industrie la nivel mondial). Chiar nu trebuie să ocolești magazinele ce vând perle sau ceea ce rezultă în procesul de prelucrare a perlelor. În Beijing, am vizitat Bang Fu Chunpearl Crafts Centre, un Centru de prelucrare a perlelor cu vânzare.
Pe lângă exponate, ai parte de o mică lecție și demonstrație de obținere a perlelor. Apoi urmează sesiunea de cumpărături( ce credeați? ). Transformate în coliere, brățări sau broșe delicate, în culoarea clasică, consacrată-alb perlat sau crem, dar și în culori aurii sau argintii, verde sau negru, perlele devin accesorii indispensabile oricărei femei. Cu prețul pe măsura frumuseții lor…
Însă perlele stau la baza diverselor produse de îngrijire, găsind aici produse cosmetice de top cunoscute în toată lumea, creme de față sau pentru mâini, pastă de dinți.
Am vizitat și Run Bo Jade Gallery , un atelier de prelucrare a jadului. Pentru cei care nu au auzit de jad, acesta este o piatră semiprețioasă, formată din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu. Are diferite culori, de la alb-verzui până la verde închis, având un luciu ca de sticlă. Se exploatează în diverse regiuni de pe teritoriul Chinei, fiind destul de variat ca și compoziție și culoare.
Venerat de chinezi din cele mai vechi timpuri, jadul era purtat în mod tradițional ca talisman de către chinezi, având puteri protectoare, mistice sau vindecătoare. Este o piatră cu istorie, deoarece în vremea dinastiilor jadul a fost numit ,, Piatra cerului”, fiind mai valoros decât aurul sau pietrele prețioase și era considerat ca fiind puntea dintre cer și pământ.
Valoarea recunoscută a jadului continuă și azi, chinezii spunând că „Poți pune preț pe aur, dar nu poți pune preț pe jad” . Aurul poate fi unul din cele mai valoroase metale din lume, însă jadul de calitate este comercializat în China la prețuri de aproape 14 ori mai mari decât cotația aurului. Este întradevăr scump, și doar dacă ești pasionat de acest tip de bijuterii sau crezi în puterile sale miraculoase, te poți avânta la negociere( aici se negociază destul de mult, mai ales dacă ești hotărât să cumperi).
Pentru a sublinia importanța și valoarea jadului în cultura chineză, jadul a fost încrustat pe reversul medaliilor oferite în cadrul Olimpiadei de la Beijing.
Vizita la cele două ateliere de manufactură a fost cât se poate de interesantă, pe lângă faptul că am văzut produse veritabile, am plecat cu un bagaj înnoit de cunoștințe despre tot ceea se petrece aici ( dar experiența poate fi și costisitoare, prețurile exponatelor de vânzare începând de la câteva sute de dolari la câteva zeci de mii de dolari).
Deși am plecat de acasă cu gândul de a vedea drăguții urși panda, în final ne-am mulțumit doar cu o ,, tentativă,, la una din grădinile din Beijing, unde în afara aglomerației excesive am văzut doar doi panda( și aceștia în cuști transparente). Prima țeapă locală sau pe românește: la pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
În schimb, ne-am bucurat de piesajul frumos din jur și celebra înghețată ce se vinde aici.
Una peste alta, ,,creierul țării,, confirmă prima impresie: modern, ordonat, echilibrat, așa cum se cuvine unei vechi capitale.