Trecerea timpului i-a preocupat încă din antichitate pe oameni. În plus, timpului i s-au atribuit însușiri omenești dar și mistice. Dar încă nu suntem conștienți de puterea timpului. Ne credem poate, nemuritori.
Însă clepsidra timpului nu minte. Firicelele minuscule se scurg încet, trecând aproape imperceptibil.
La fel ca viața; încet, încet, timpul se furișează până vedem că nu mai rămâne aproape nimic.
Alergăm să adunăm lucruri care la un moment dat nu ne mai sunt de folos, alergăm să îi mulțumim pe ceilalți, alergăm după faimă, după mărire, de care timpului nu îi pasă.
Indiferent că ești sărac ori bogat, timpul înaintează, el știe că toate au un capăt.
Se zice că timpul trece.Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp.
Să ne bucurăm de frumosul din jurul nostru, de prezența celor dragi, de discuțiile lungi cu prietenii, de jocul nevinovat al copiilor, de ciripitul păsărilor, de soare, de viața însăși. Iar timpul are un mod minunat de a ne arăta ceea ce contează cu adevărat.
