Göreme

(sau cum să locuiești între ,,coșuri de zâne,,)

Pe bună dreptate, satul Göreme din Cappadocia, a fost votat drept una dintre cele mai frumoase așezări rurale din lume de către câteva reviste de călătorie.

Situat printre formațiunile de roci ale „coșului de zâne”, Göreme însumează bogăția provinciei Nevșehir, din Anatolia Centrală.

Cu fațadele lor de piatră, casele pe jumatate îngropate în rocile vulcanice par de la depărtare un imens furnicar, însă ascund adevarate labirinturi subterane. Tot aici sunt faimoasele Cave Hotels. Hotelurile- peșteră sculptate în stâncă sunt cea mai populară opțiune de cazare din Cappadocia. Și din motive întemeiate. Satul Göreme găzduiește aproximativ 100 de hoteluri -peșteră sculptate în stâncă, unde poți experimenta cum era să trăiești în această regiune cu sute de ani în urmă, dar mai ales să te bucuri de priveliștea minunată din împrejurimi.

Locuințele sculptate în roca vulcanică moale au fost create pentru prima dată de către creștinii care le-au folosit pe post de case și mănăstiri, majoritatea fiind astăzi folosite ca hoteluri terasate, locul perfect pentru a admira la răsărit coloratele baloane cu aer cald.

Având un peisaj spectaculos sculptat de eroziune, Valea Göreme și împrejurimile sale dețin sanctuare din piatră, cu dovezi unice ale artei bizantine, locuințele săpate în stâncă și orașele subterane tradiționale fiind locuite și astăzi. Se spune că în perioada romană, Göreme și împrejurimile sale, aflate la 10 km de Nevșehir, au constituit o  necropolă a locuitorilor din Venessa (Avanos).

Cum spuneam, locuințele săpate în stâncă sunt locuite și astăzi, în comuniune cu cele tradiționale pe care le cunoaștem cu toții.

Pentru a mă convinge, am vizitat o locuință introdusă de proprietar într-un circuit turistic tocmai pentru ca vizitatorii să poată vedea și simți cum este să locuiești între ,,coșuri de zâne,,.La propriu!

Cu o priveliște de invidiat, locuința acestuia săpată într-un con de tuf, este amenajată pe 7 nivele sau etaje ( de acestă dată, în sus).

Practic, intrarea în locuință este la nivelul 1, deoarece, din curtea cu o priveliște minunată, trebuie să urci pe o scară, apoi se coboară prin interior la parter, unde este dormitorul proprietarului. La nivelul 1, este un fel de cameră de zi cu bucătărie, dotată cu cele necesare. La nivelul 2, 3 și 4 se urcă prin scări interioare destul de abrupte, la fiecare nivel fiind o singură încăpere folosită pentru relaxare sau dormit. De jur împrejur există ferestre prin care poți admira împrejurimile. La următoarele nivele, spațiul de îngustează și drept dovadă nu erau locuite, dar oricând eu aș locui într-un atare loc, unic ca arhitectură, precum și pentru peisajul învecinat.

În curte, la umbră, poți servi o băutură răcoritoare sau o cafea de la proprietar.

După un tur al satului Göreme și experimentul traiului într-un ,,coș de zână,, de la unul din punctele de panoramă asupra micului sat, m-am bucurat din toată inima de peisajul spectaculos, în fundal zărindu-se o altă minunăție: satul Uchișar, cu a lui cetate romană situată în cel mai înalt punct.

Muzeul în aer liber din Göreme face parte din patrimoniul UNESCO din 1985, și se află poziționat la 1 km de Göreme, pe drumul spre Ortahisar. Muzeul se desfășoară într-o vale în care sunt concentrate mai multe biserici săpate în măruntaiele ridicăturilor de stâncă în formă de conuri, pompos denumite munți.

Muzeul în aer liber Göreme este locul unde Sfântul Vasile cel Mare și frații săi au unificat ideile creștinismului.

În același timp, este un peisaj de basm, tărâmul zânelor, în care, după fiecare colț, te aștepți să întîlnești un personaj fantasmagoric.

Pentru intrarea în acest complex de biserici este puțin de mers pe jos de la locul de parcare pe un drum ușor abrupt, însă, după intrare ești de-a dreptul vrăjit de frumusețea locului, dar mai ales de liniștea lui.

După o scurtă documentare și explicațiile ghidului local, am reținut că pe la mijlocul sec. VII, datorită invaziilor arabe, mulți creștini din Kayseri s-au refugiat în Valea Göreme, acolo unde – cu câteva sute de ani în urmă – deja se instalaseră primii creștini. Tuful vulcanic, ușor de modelat, le-a permis să-și construiască mici sălașuri pe care mai apoi le-au mărit conform necesităților. Așa au apărut bisericile și mănăstirile care au dăinuit până azi.

Primele biserici din complex datează din perioada iconoclasmului (când icoanele erau interzise) și sunt decorate cu motive geometrice și cu simboluri (arbori, struguri, pești, cocoși, iepuri, diavoli), motive ce se regăsesc atât în interior cît și pe pereții exteriori.

Ulterior, decorațiunile pereților interiori au fost influențate de frescele bizantine, fiind pictate după binecunoscuta tehnică uzitată și azi. Bisericile construite în sec. XI-XIII sunt cele mai interesante din acest punct de vedere.

În Cappadocia, la Zelve, Mustafa Pașa, Avcilar-Göreme, Uҫhisar, Ortahisar și Ҫavușin există peste 400 de biserici rupestre. În Valea Göreme din Cappadocia se află 15 biserici, zece dintre acestea alcătuind Muzeul în aer liber, accesibile vizitatorilor.

Sub un soare arzător, cu informațiile de rigoare, inclusiv asupra regulilor de urmat, am început vizita propriu-zisă.

Fotografierea și filmarea în interior nu sunt permise, majoritatea locașelor fiind supravegheate de personalul muzeului, toate fiind monitorizate video.

Săpate în misterioasele formațiuni de tuf vulcanic, cu o arhitectură diferită din punct de vedere al complexității și lăsând cu greu lumina să pătrundă în interior, bisericile din complex par și mai misterioase, fapt ce îți sporește interesul și dorința de a le descoperi.

Traseul de deplasare în cadrul muzeului este destul de denivelat, intrările în biserici presupun trecerea unor praguri sau urcarea unor scări, având nevoie de încălțăminte adecvată, care să prevină alunecarea ( nu tocuri, nu papuci de plajă sau sandale, există pericol de alunecare și accidente). Și multă apă, plus ceva pentru protecția solară!

Există panouri explicative destul de dese și la intrarea în fiecare lăcaș, în turcă și engleză și mai rar în franceză și germană.

Mai trebuie menționat că la una dintre biserici, Biserica Întunecată – Karanlik Kilise, în afara taxei de vizitare a muzeului achitată la intrarea în sit, se percepe o taxă suplimentară de vizitare.

Încă de la început, am reținut că fiecare biserică-lăcaș de cult a primit un nume ușor de reținut, cum sunt Biserica Întunecată, Biserica Mărului, Biserica Șarpelui, Biserica Sandalelor.

 Însă aceste nume nu sunt alese întîmplător, ci pe baza unor elemente particulare care diferențiază lăcașul respectiv de celelalte.

Câteva cuvinte despre locașurile de cult care i-au atras atenția și mi s-au părut mai interesante.

Kizlar Kilise – Biserica Fetelor, este situată foarte aproape de intrarea în Muzeul în aer liber. Stânca asemănătoare unui bloc cu mai multe etaje, este o fostă mănăstire de călugărițe, ce ascunde în adâncul ei biserici, o bucătărie și alte încăperi care comunică între ele prin pasaje curbate. Se spune că acest lăcaș putea adăposti 300 de călugărițe. Este spectaculoasă și azi datorită arhitecturii, bine conservată, iar singura pictură care poate fi văzută aici îl reprezintă pe Iisus Hristos în picioare.

Aziz Barbara Kilise – Biserica Sf. Barbara, este dedicată Sf. Barbara, o tânără ce a fost ucisă de tatăl său pentru că nu a vrut să se lepede de credința sa. Capela este tipică perioadei iconosclaste, însă, din decorațiunea originală nu s-a păstrat mai nimic. 

Elmali Kilise – Biserica Mărului, este un lăcaș în plan cruciform, cu patru coloane care sprijină cupola. Pot fi văzute aici frumoase fresce pictate în albastru, galben, roșu, maro și alb, reprezentând scene din viața lui Iisus, precum și alte scene biblice. Numele bisericii, Elmali Kilise – Biserica Mărului, provine de la un obiect rotund din mâna lui Iisus reprezentat într-o scenă de la intrarea originală. Acest obiect pare a fi un măr, dar unii îl asemuiesc globului pământesc. Deși frescele s-au păstrat foarte bine, aproape toți sfinții au scrijelituri la ochi, din câte am citit acest fapt de datorează perioadei de declin a creștinismului când musulmanii radicali au șters ochii sfinților.  

Yılan Kilise – Biserica Șarpelui, a fost denumită astfel datorită frescei din stânga intrării care îi reprezintă pe Sfinții Gheorghe și Teodor ucigând balaurul. În această biserică se pot vedea fresce cu Sf. Împărați Constantin și Elena, Sf. Onufrie, Sf. Toma și Sf. Vasile. Biserica nu are abside, ci doar o nișă în peretele sudic utilizată probabil ca absidă a altarului.

Karanlik Kilise – Biserica Întunecată, este una dintre cele mai cunoscute din grupul de biserici de la Göreme, fiind situată mai la altitudine și face parte dintr-un complex monastic, în jurul unei mici curți înșiruindu-se câteva edificii. Numele este dat de faptul că locașul nu primește decât foarte puțină lumină naturală prin singura ferestruică a naosului, însă datorită acestui fapt frescele s-au păstrat foarte bine. Intrarea se face pe o scară săpată în rocă, există timp de așteptare și se percepe o taxă suplimentară ce se achită la intrare.

Ҫarikli Kilise – Biserica Sandalelor, intrarea se face la înălțime, urcând o scară de fier destul de abruptă iar numele lăcașului este dat de urmele pșilor care se pot observa pe podea. O legendă spune că acestea sunt urmele pașilor lui Iisus Hristos de la Ierusalim aduse de primii creștini care au venit în Cappadocia. Iar o altă legendă spune că numeroasele sandale reprezentate în fresce au determinat numele bisericii. Scenele reprezentate în fresce sunt cele ale iconografiei ortodoxe, cu mențiunea că fresca din altar reprezentând pe Iisus pe tron, pe Sf. Ioan Botezătorul și pe Fecioara Maria sunt originale.

Ce mai este interesant este faptul că există o pictură a unui personaj cu fața deteriorată, care după haine și după turban pare a fi un musulman, fiind atribuit sultanului Seljuk Mesut II care a manifestat toleranță față de creștini și față de credința lor. Dar există  și o frescă  reprezentând îngeri la masă, pe masa lor fiind trei furculițe de metal, ceea ce denotă că aceste obiecte considerate o noutate în sec. XVIII, la Göreme erau folosite de mult mai multă vreme.

Tokali Kilise – Biserica în buclă, este cea mai impresionantă, cea mai mare și cea mai frumoasă dintre toate bisericile Muzeului în aer liber de la Göreme, fiind situată în afara muzeului, aproape de parcare, pe drumul care duce la Avcilar. Lăcașul este alcătuit din două biserici construite în perioade diferite. Prima biserică, datată sec. X, boltită, are pictura în benzi, ca o înșiruire de chipuri. Împreună cu cea de-a doua biserică, o adăugire mai nouă, formează o mare biserică în formă de T. De aici și numele de Biserica în buclă.În plus, spațiul mai larg a permis executarea de scene mai elaborate, cu mai multe detalii și viu colorate.

Un minus este faptul că nu am găsit pliante informative de cumpărat, singurele informații fiind cele primite de la ghid și de pe panourile informative ( rezumative) de la intrarea în lăcașuri, dar datorită ,,Sf.Google,, am căutat rapid informații suplimentare care mi-au făcut această vizită mult mai interesantă.

Temperatura caniculară din ziua vizitei și terenul accidentat în majoritate, atrag un grad de oboseală, dar poți savura o băutură locală, ceai, cafea, la un local aflat chiar la baza Bisericii Sandalelor, cu o panoramă minunată.

Pentru cei care doresc să viziteze acest muzeu este bine venită o documentare anticipată, pentru a înțelege mai bine modul de viață al creștinilor din trecut, greutățile cu care aceștia s-au confruntat în diferite ere istorice, însă cu toate acestea, în acestă vale toți creștinii au trăit și locuit în armonie unii cu alții, pacea locului fiind încă prezentă. Sau cel puțin eu așa am simțit.

Un loc ce trebuie neaparat vizitat, fiind și o emblemă a Cappadociei.

Göreme noaptea!

Plimbarea pe timp de noapte este la fel de entuziasmantă ca zborul cu balonul. Micul sat Göreme este la fel de impresionant și noaptea, luminile calde făcând din acesta un loc de basm.

Pe scurt, plimbarea pe timp de noapte în acest loc te face să te simți ca într-un film romantic, din vremurile vechi.

Urcând încet spre ,,Dealul îndrăgostiților,, punctul cel mai înalt pentru a admira panorama satului Göreme, am trecut pe la numeroasele cave-hoteluri, ce se întreg în decorațiuni și lumini, cu curți minunate, fiecare având însă ceva aparte.

După ce am ajuns în cel mai înalt punct, mi s-a tăiat respirația( la propriu) de frumusețea locului. Un adevărat spectacol.

Panorama satului Göreme și Uchisar, cu celebra cetate romană, vor rămâne una din amintirile preferate.

La întoarcerea spre locul de cazare, nu puteam rata o oprire în Uchișar pentru a admira Museum Hotel (cel mai cunoscut Cave -Hotel al regiunii) și imortalizarea momentului.