Mergând de-a lungul drumului principal Göreme -Avanos, am ajuns în Valea Paşabağı, unde se găsesc unele dintre cele mai uimitoare coșuri de zâne din Cappadocia, cu căpătâi de stâncă gemene și chiar triple. Acest stil este unic chiar și pentru Cappadocia fiind numite coșuri de zâne în formă de ciupercă. Sunt binecunoscute deoarece se regăsesc în majoritatea imaginilor atunci când cauți informații despre Cappadocia.
După o mică pauză la intrarea în această vale ( era aglomerație la poarta de intrare) am pășit într-o lume de basm, exact ca în povestea Alice în Țara Minunilor.
De la depărtare am zărit coșurile de zâne în formă de ciupercă, accesul la acestea fiind destul de facil, pe un drum amenajat. Există și unele locuri mai abrupte în care formațiunile erodate de vânt sunt foarte interesante, grote sau găuri prefecte, astfel că nu poți rata fotogafierea înt-o ,,gaură de vierme,,.
După un slalom printre coșurile de zâne, nu m-aș fi mirat dacă întâlneam în cale Iepurele Alb sau Pălărierul cel nebun( poate pentru data viitoare!), am urcat spre partea superioară a coșului cu trei capete, unde am descoperit un loc minunat, cu o priveliște memorabilă, o adevărată ,,fereastră spre cer,,. Iar în acea zi cerul era minunat, de un albastru incredibil cu mici norișori albi.
Așadar, pot să confirm că la Paşabağı se găsesc cele mai impresionante coșuri de zâne din Cappadocia.
Despre cum s-au format aceste coșuri, e o poveste lungă, ce se întinde pe parcursul a milioane de ani. Erupțiile vulcanului Erciyes din apropiere au acoperit cu lavă și cenusă vulcanică întreaga zonă iar în urma solidificării aceasta s-a transformat în tuf vulcanic. Peste această rocă s-a depus un strat de balzat, o rocă este foarte dură, iar vântul, ploaia dar și alți factori de eroziune au modelat tuful vulcanic rezultînd specaculoasele forme de azi.
Acest loc mai este cunoscut și sub numele de Valea Călugărilor deoarece aici au locuit mulți călugări și sihaștri în dorința de a se izola de restul lumii. Tot aici s-a format sihăstria de călugări dedicată Sfântului Simion. Sfântul Simion a trăit în secolul al V-lea în Aleppo, izolat, sihastru o mare perioadă de timp. Acesta a decis să se mute într-un loc pustiu departe de ochii lumii după ce zvonuri că ar putea să facă minuni s-au răspândit în regiune. A ales valea Paşabağı , inițial locuind pe unul dintre hornuri înalt de 2 m, însă mai apoi s-a mutat pe un horn înalt de 15 m, și se spune că acesta cobora rar pentru mâncare și apă.
Legat de numele văii, ar mai fi de spus că acest loc se află în mijlocul unei vii, de unde și numele locului care înseamnă: via lui Pacha. Pacha înseamnă , în turcă „general”( grad militar) fiind o poreclă foarte comună în Turcia.
Dar o altă legendă spune că în perioada în care acest loc era locuit de călugări, aceștia obișnuiau să cultive vie, din strugurii acesteia obținând vin.
Încă mai există butucii de viță de vie, așa că oricare legendă nu poate decât să confirme numele văii.
Pentru cei care doresc să viziteze, trebuie să știe că este un traseu facil, cu poteci amenajate, iar timpul de parcurgere este de aproximativ o oră.
M-am bucurat din plin de vizita printre aceste coșuri spectaculoase înalte de peste 10 metri dar și de panorama de la înălțime.
Devrent Valley sau Valea Imaginației, este una din cele mai cunoscute văi din Cappadocia, și este situată pe drumul dintre Avanos și Ürgüp, fiind o adevărată minune geologică. Valea găzduiește multe din ,,coșurile de zâne,, ce apar în prezentarea obiectivelor turistice din zonă, datorită formelor ce seamănă izbitor cu animale sau chiar oameni.
Cea mai ,,faimoasă,, stâncă are forma unei cămile, în timp ce altele seamănă izbitor cu pinguini, foci, păsări, chiar siluete umane.
Drumul de acces în vale, este format dintr-un traseu drept și denivelat, pe care poți ajunge ușor cu orice mijloc de transport auto, timp în care ai posibilitatea de a vedea acest loc, din vârf.
După ce am văzut hornul care seamănă cu o cămilă, fără dubiu, am început drumeția de pe poteca din vale. Regiunea are o structură similară cu o formă de U uriașă. În timpul plimbării în jurul Văii Devrent, alte coșuri de zâne cu forme interesante și atmosfera mistică a mediului m-au adus într-o altă eră.
Ca istoric de formare, și aceste formațiuni geologice au luat naștere în mod similar celor din Valea Călugărilor. Spre deosebire de celelalte văi din zonă, această vale nu a fost locuită, formațiunile stâncoase fiind rezultatul eroziunii, fără a fi influențate de om.
Traseul de parcurs este de dificultate medie, având unele porțiuni abrupte ce necesită încălțăminte aderentă, mai ales dacă vizita urmează după ploaie când povârnișurile devin asemenea unui patinoar.Timpul de parcurgere este de 1-2 ore, depinde de răbdarea și interesul fiecăruia.
Pentru cunoscători, una dintre cele mai preferate activități din vale este trekking-ul.
Ar fi de spus și aceea că numele văii este dat de faptul că formațiunile geologice din vale au o formă atât de complicată încât seamănă cu animale sau oameni, stârnind imaginația vizitatorilor și inspirându-i să vină cu propriile lor interpretări.
Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și întreabă de ce; eu visez lucruri care nu există și întreb: de ce nu?
Legenda Celor trei Frumoase (Three Beauties)
Această legendă spune povestea prințesei îndrăgostite de păstor și a fiului acestora, transformați în piatră pentru a nu fi despărțiti.
În Urgüp există trei coșuri de zînă, ce sunt și simbolul micului orășel.
Aceste formațiuni naturale sunt binecunoscute nu doar pentru faptul că tranformă peisajul într-unul feeric, dar mai ales pentru povestea de iubire supremă.
Potrivit legendei, fiica regelui s-a îndrăgostit de un cioban, însă regele s-a opus acestei povești de dragoste, fiica regelui fugind împreună cu ciobanul. Din această poveste de dragoste s-a născut un fiu.Crezînd că regele se va îndupleca și o va ierta, aceasta a pornit spre palat, însă regele nu doar că nu a fostiertător, a poruncit soldaților să omoare familia fiicei sale.În timp ce prințesa fugea de soldați s-a rugat la Dumnezeu să îi transforme în pietre sau păsări, pentru a nu putea fi despărțiți. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și astfel i-a transformat pe cei trei( prințesa, cioban și micul lor fiu) în pietre.
Pe timp de noapte, acestea sunt luminate în roșu.Sunt chiar lîngă calea de acces, deci nu este nevoie de prea mult efort sau timp pentru vizitare.
Valea Porumbeilor sau Pigeon Valley se întinde pe 4 km între Uchișar și Göreme, aici putând admira multe formațiuni diferite de roci și sute de case pentru porumbei sculptate în cosurile de tuf.
Numele văii a fost dat datorită porumbeilor ce trăiesc în zonă. Cu ani în urmă, porumbeii erau folosiți de oameni ca purtători de mesaje, așa că multe grote au fost vopsite în alb pentru a atrage păsările înăuntru. Nu-i de mirare, așadar, că astăzi poți vedea destui porumbei în vale, apropiindu-se fără frică de turiști sau de cafenelele aflate la marginea văii, în căutare de hrană. Dar localnicii au descoperit că pot folosi ca îngrășământ pentru terenul slab fertil din zonă, găinațul porumbeilor, așa că porumbeii erau crescuți și protejați pentru că aduceau doar beneficii oamenilor.
Am parcurs doar o mică porțiune din această vale, dar frumusețea acesteia mi-a rămas întipărită, în razele senine ale soarelui roca fiind de un alb aproape strălucitor, iar vegetația alpină, prin culorile verzi și violet, însuflețea întreaga vale, însă am simțit că timpul ar sta în loc. Pentru parcurgerea întregii văi ar fi nevoie de mai mult timp, cam 4-5 ore, valea fiind destul de lungă cu unele porțiuni abrupte.
