Mombasa este unul dintre cele mai vechi porturi ale Africii de Est, dar și cel mai vechi oraș din Kenya.
În mare parte, orașul Mombasa ocupă o insulă, înconjurată de apa Oceanului Indian. ”Insula războiului”, cum au botezat-o arabii.
De-a lungul istoriei, multe popoare s-au luptat pentru a cuceri acest port strategic: africani, arabi, turci, portughezi și englezi. Interesul este ușor de ghicit. Port către Oceanul Indian, de aici plecau aproape toate rutele maritime, de la caravanele cu mirodenii, până la cele cu minereu, sclavi și căutații colți de elefanți și animale exotice.
Văzut de sus, orașul pare destul de încâlcit, cu canale navigabile, portul și orașul nou.
Insula este legată de continent prin poduri și linii de feribot, ceea mai populară și mai aglomerată fiind cea a canalului Likoni. Înainte de construirea acestor poduri, orașul putea fi traversat doar cu barca și feribotul, altfel drumul de ocolire al orașului se lungea cu câțiva zeci de kilometri.
Ca locuitori, orașul numără peste 1.200.000, fiind al doi-lea ca mărime după Nairobi. Un oraș mare și pentru noi, darămite pentru Africa!
Ce am văzut aici.
Pentru vizitarea orașului am optat pentru cumpărarea unui tur organizat de către o agenție locală. Am ales un tur de la compania Private Safaris & Tours, care au fost exemplari, comunicare foarte bună, seriozitate și profesionalism. În plus, dl. Donald a fost deschis cerințelor mele și a creat un tur cu adevărat interesant. Totul a costat 90 usd( transport, taxe intrare) nu am optat pentru masa de prânz deși exista o atare variantă. Preluarea de la hotel a fost în jurul orei 9 a.m., când m-am întâlnit cu Darius, ghidul meu, și Paul, șoferul. A fost un tur privat, ghidul Darius însoțindu-mă absolut peste tot, cu o mulțime de informații interesante.
Având cazare foarte aproape de Mombasa, la circa 10 km., am ajuns destul de rapid în oraș. Abia aștept să descopăr orașul, văzut pînă acum mai mult din mașină.
Turul a început la Atelierul de sculptură în lemn -Akamba Handicrafts.
Peste tot în Kenya întâlnești obiecte din lemn sculptate manual, de la un mic breloc, boluri, măști tradiționale sau animale în mărime naturală.
Atelierul Akamba este un loc excepțional doarece aici poți vedea pe viu procesul creativ din spatele lor, dar ce este interesant acum urmează. V-ați întrebat cum funcționează un atelier de sculptură în lemn în care prestează peste 1800 de lucrători?
Atelierul este organizat azi ca și o cooperativă, adică producătorii obiectelor le dau coopertivei care se ocupă de vânzarea lor, iar un procent din vânzare merge la producătorul respectiv, restul fiind folosit pentru dezvoltarea cooperativei. Sistemul este unul simplu, pe fiecare produs este menționat un cod care aparține producătorului, și astfel se cunoaște ce produse s-au vândut și cît revine producătorului.
În acest atelier prestează peste 1800 de lucrători, dar majoritatea nu au nici o pregătire, meseria lor fiind mai mult moștenită și este bazată pe talent și îndemânare.
Condițiile de lucru de aici sunt simple, chiar rudimentare, există câteva hale dar în majoritatea lucrătorii stau direct pe pământ având doar un acoperiș care îi protejează de soare. Dar toți sunt veseli, intră în vorbă și răspund cu plăcere la orice îi întrebi.
Am întâlnit chiar și o lucrare ce semăna izbitor cu ,,gânditorul nostru de la Hamangia,,. Iar creatorul ei a fost atât de surprins să afle acest lucru și să vadă gânditorul nostru în fotografii.
Aici se lucrează doar manual, sculptând în cele mai fine și tari esențe lemnoase( unele chiar rare, cum este abanosul, tekul sau mahonul), am văzut și câteva femei care se ocupă cu pictarea obiectelor sau la plasarea unor accesorii fine ce necesită migală. Pot să spun că ce am văzut aici este fascinant, multă imaginație, dăruire, dar și determinarea de a munci pentru susținerea familiei. Aș fi putut să petrec aici o zi întreagă, dar ziua era abia la început și aveam să vizitez multe locuri.
Piața Mackinnon
Unde te poți pierde printre localnici și în același timp să îți testezi simțurile și talentul de negociator? Desigur, într-o piață. Și nu una oarecare, ci una cu rezonanță istorică.
Este vorba de Piața Mackinnon, deschisă în 1914 și care poartă numele guvernatorului colonial de atunci. Acest lucru este evidențiat în catargul din interiorul clădirii ce are o placă care menționează o mare parte din materialele de construcție aduse tocmai din Bristol, Regatul Unit. Pe lângă fundalul istoric al pieței, aici fac cumpărături localnicii, dar mai ales aici se stabilește prețul la fructele și legumele ce se vând în Kenya. Sunt câteva sute de comercianți care vând aici de generații, iar statutul de comerciant este lăsat ca moștenire. Piața este împărțită, în fructe și legume, respectiv carne. Eu am fost doar în cea de fructe și legume unde se pot cumpăra condimente, ceai, cafea, fructe și legume, proaspete, uscate sau gata preparate.
Am observat și aici ,, dilema,, cu usturoiul din China, așa cum este și la noi, deși se comercializau multe feluri de usturoi. Aici încă se folosește cântarul cu greutăți, fără ca cineva să își pună problema că este înșelat. A fost cam aglomerat, dar acest lucru este normal fiind o piață importantă din oraș și era și înainte de prânz. O experiență interesantă și de neratat dacă vreți să vedeți o parte di viața locală! Am plecat după circa o oră, cu toate aromele posibile, dar mai ales cu o pungă mare de cafea cu condimente de care aveam să mă bucur mult timp acasă.
Modernul Mombasa este un oraș de o mare diversitate, în care toată lumea este binevenită și absorbită rapid în acest amestec cultural. Moschee, temple hinduse și biserici creștine înconjoară străzile care abundă de locuitori veniți din toate culturile lumii.
Între două rafale de ploaie am intrat să vizităm Templul hindus Swaminarayan. Fiind construit în secolul al XVIII-lea de comunitatea indiană venită pentru comerț și pentru construirea liniei de cale ferată care leagă Mombasa de Uganda, este azi un loc cu însemnătate spirituală pentru această comunitate din oraș și este deschis și vizitatorilor. La parter există secțiunea dedicată vizitelor și cea pentru femei, iar la etaj secțiunea dedicată bărbaților. Două săli imense, frumos decorate ce te impresionează. Remarc cele 11 legi( porunci, echivalentul decalogului biblic) inscripționate pe un perete la etaj, iar la coborâre, ghidul menționează că picturile de la parter redau practic fiecare poruncă, cât mai sugestiv ilustrată. Mă uit mai atent și remarc de această dată și mesajul ce însoțește ilustrarea, la prima impresie fiind absorbită mai mult de frumusețea detaliilor ce împodobește templul.
Un templu frumos decorat și bine conservat unde poți petrece până la o oră admirând decorurile sau pur și simplu să meditezi și să îți așezi gândurile.
Simbolul iconic al orașului Mombasa sunt colții de elefant de pe bulevardul Moi. Monumentul confecționat din oțel în forma a doi colţi de elefant care se intersectează şi formează litera „M” de la Mombasa, a fost ridicat în cinstea vizitei făcute de regina Elisabeta a II-a în anul 1952, inițial fiind confecționați din lemn. Ulterior au fost refăcuți din oțel pentru a rezista timpului și vopsiți în alb de către pușcașii marini americani. Acest monument a fost mult promovat, a devenit simbol și a contribuit la dezvoltarea turismului fiind inclus în toate tururile de vizitare din oraș. Oricine a vizitat Mombasa a trecut pe aici, iar fotografia cu acești colți nu ține cont nici măcar de ploaie.
Fiind un oraș insular Mombasa nu are un sistem de circulație subteran, de aceea poate părea aglomerat și cu circulație haotică. Puzderia de ,,tuk-tuk,, motociclete și autobuze invadează la ore de vârf bulevardele principale din oraș. Specifice locului sunt „Matatu”, microbuze viu colorate și desenate cu o tentă hippy, care de care mai grafic, unele fiind decorate cu sisteme de iluminat ingenioase și dotate cu boxe puternice. Se pare că cel mai accesibil rămâne ,,tuk-tuk-ul,, care se poate strecura ușor printre puzderia de mașini și pietoni sau pe străduțele mai înguste. Ține de esența locului!
